Imaginaţi-vă că sunteţi într-o bibliotecă şi vă plimbaţi printre rafturile cu cărţi. Nu vă amintiţi autorul, dar credeţi că ştiţi o parte din titlul cărţii de care aveţi nevoie, bibliotecarul nu este prin preajmă să vă ajute, întindeţi mâna spre una din cărţi şi vreţi să faceţi un clic pentru a obţine mai multe detalii, dar vă daţi seama că sunteţi în lumea reală şi clickurile nu funcţionează, deocamdată. Însă acest tip de interacţiune între lumea reală şi spaţiul virtual nu este departe. De fapt se preconizează că următorul pas pe care îl va face omenirea după internet va fi realitatea augmentată, adică realitatea îmbogăţită cu informaţii de tip grafic, video şi sonore, generate cu ajutorul calculatorului.
Probabil în aceste clipe vă gândiţi că articolul pe care-l citiţi are accente SF, însă această tehnologie există şi este utilizată în viaţa de zi cu zi. Un exemplu îl reprezintă transmisiile televizate ale meciurilor de fotbal, în care, peste imaginile reale ale terenului de joc sunt trasate, virtual, distanţe, viteze şi alte informaţii suplimentare. Toate aceste detalii nu există, fiind suprapuse peste imagini cu ajutorul unui soft specializat, rulat pe un calculator.
Termenul Augmented Reality a apărut în anii ’90, cu toate că primele aplicaţii, care se bazează pe această tehnologie datează din 1970.
Există tendinţa de a confunda Augmented Reality cu Virtual Reality, care, spre deosebire de prima, este generată exclusiv de către un calculator. În schimb, realitatea augmentată utilizează elemente din lumea reală îmbinate cu date generate de calculator.
Realitatea augmentată schimbă modul în care vedem ceea ce ne înconjoară sau mai bine spus modul în care cei care o utilizează interacţionează cu lumea înconjurătoare. Cu ajutorul realităţii augmentate, în timp ce vă plimbaţi pe stradă, utilizând telefonul mobil inteligent sau, de ce nu, o pereche de ochelari speciali, puteţi afla ce reprezintă statuia pe care o aveţi în faţă, dacă există apartamente de vânzare în blocul din stânga, dacă firma de la parter face angajări sau ce evenimente au loc azi la biblioteca pe care o aveţi în dreapta.
Cele două ingrediente, care fac posibilă realitatea augmentată sunt o cameră video ce permite transferul informaţiilor reale într-un mediu de procesare şi o aplicaţie, care pe baza unor algoritmi este în măsură să combine diferite informaţii virtuale peste imaginile reale şi să genereze imaginile suprapuse pe un ecran. Un rol important în această ecuaţie îl are şi sistemul GPS, care uşurează această sarcină a softului de realitate augmentată, localizând elementul din vizorul camerei video.
În prezent există mai multe aplicaţii care se bazează pe această tehnologie. Astfel Wikitude World Browser funcţionează pe majoritatea smartphone-urilor şi tabletelor, rularea acesteia permiţând afişarea de informaţii suplimentare despre locaţia aflată în vizorul camerei foto din dotarea dispozitivului. În acest mod puteţi afla impresiile altor persoane referitoare la locaţia respectivă, aceasta reprezentând un mod extraordinar de a obţine detalii suplimentare şi mai puţin cunoscute despre locurile din jurul poziţiei curente, pe baza datelor furnizate de GPS şi camera foto. O altă aplicaţie, ce funcţionează pe acelaşi principiu, este Layar Reality Browser peste care au fost create mai multe niveluri (layer-e) de informaţii provenite dintr-o bază de date online. Wikitude Drive aduce realitatea augmentată în zona navigaţiei asistate de GPS, peste imaginile transmise în timp real de camera video a dispozitivului sunt afişate indicaţii referitoare la direcţia de deplasare, prestabilită anterior, în acest fel clipele de neatenţie ce pot să apară prin utilizarea navigatoarelor GPS clasice sunt evitate.
Utilizarea realităţii augmentate în bibliotecă poate aduce o nouă dimensiune acesteia prin adăugarea de conţinut realităţii existente. Gândiţi-vă cum ar putea să arate Secţia pentru copii a bibliotecii, prin utilizarea acestei tehnologii. Personajele din cărţi ar deveni interactive şi dinozaurii ar prinde viaţă. În prezent sunt cărţi ce folosesc această tehnologie revoluţionară, al căror conţinut poate fi vizualizat pe ecranul unui monitor. Pe fiecare pagină a cărţii este amplasat un marcator distinct, softul identifică acest simbol cu ajutorul unei camere video şi asociază cu imaginile reale detalii suplimentare pe care le transmite monitorului, în acest fel avionul de la pagina 3 se ridică şi începe să execute o serie de acrobaţii aeriene, trenul de la pagina următoare începe să şuiere, toate acţiunile fiind strâns coordonate de mişcările celui care răsfoieşte cartea.
Cititorii ar putea să vadă în timp real cu ajutorul unui telefon inteligent informaţii, recenzii şi rating-uri ale altor cititori referitoare la cartea pe care o au în vizorul camerei video a telefonului, pe baza unui marcator de pe cotorul cărţii, ce poate fi un banal cod de bare. Tehnologia poate ajuta la îndrumarea utilizatorilor noi spre diferitele secţii ale bibliotecii prin afişarea direcţiei de urmat pe ecranul dispozitivului sau poate fi folosită la realizarea unui tur literar.
Alte sugestii de utilizare a realităţii augmentate în cadrul unei bibliotecii:
– realizarea unei conexiuni între catalogul online şi un soft de realitate augmentată astfel încât cititorii, în urma căutării unui titlu pe dispozitivul lor mobil, să fie îndrumaţi spre raftul unde se află cartea respectivă;
– marcatori amplasaţi în diverse zone din bibliotecă pentru a afişa informaţii suplimentare despre zona respectivă, de exemplu un astfel de marcator situat lângă staţiile de internet poate afişa pe dispozitivul mobil regulile de utilizare a staţiei respective;
– asocierea locaţiei GPS a bibliotecii cu softurile amintite anterior (Wikitude, Layar, Junaio etc.) ceea ce ar avea ca rezultat afişarea pe ecranul telefonului a evenimentelor, expoziţiilor care au loc în bibliotecă la ora respectivă, celor care trec prin zona bibliotecii şi utilizează una dintre aplicaţii.
Un grup de cercetători de la Universitatea Miami a realizat o aplicaţie pentru smartphone-urile bazate pe Android al cărei scop este de a ajuta bibliotecarii să descopere cărţile aşezate greşit pe raft. Aplicaţia utilizează camera video integrată pentru a citi marcatorii (codurile de bară) de pe cotorul cărţilor, în momentul în care o carte nu se află la locul ei, softul indică acest aspect afişând printr-o săgeată poziţia corectă pe raft a acesteia, aplicaţia poate fi utilizată şi pentru generarea de rapoarte de inventar.
Cu ajutorul geolocaţiei, marcatorilor şi a realităţii augmentate avem posibilitatea de a atrage potenţiali utilizatori ai serviciilor bibliotecii şi în acelaşi timp să fim o bibliotecă cool, în pas cu tehnologia, oferind utilizatorilor conţinutul de care au nevoie, într-un mod nou şi cu care sunt obişnuiţi.
de Marcel Țura
Șef compartiment informatizare, administrator de rețea
