Știri
De Graiul Maramureşului – 21 noiembrie 2020
„Orice întâlnire are ca punct final o despărțire. Despărțirea de Augustin Cozmuța a fost la fel de discretă ca și viața sa. Cultură, cărți, articole, cronici teatrale, cenacluri, reviste, scriitori, jurii… O privire mult mai pătrunzătoare decât lăsa să se vadă.
A venit, a sădit, a plecat”. Nicolae Weisz
„Eu am scris articole și nu cărți (…), cu gândul că din ele, cele mai bune vor și rămâne peste timp, vor interesa pe cineva. De aceea am și debutat ca autor de cărți atât de târziu, când deja aveam cincizeci de ani”. Augustin Cozmuța
„În trupul său aparent firav, Gusti purta puterea de a explica lumea din punct de vedere cultural, social, politic. Nu cădea în capcana evenimentelor, răzbătea până dincolo de ele, cu discernere filosofică. Își păstra surâsul politicos, nu-și ieșea din fire, la judecata zilei spunea adevărul rece, pentru cine avea urechi de auzit. Reușea să fie tranșant fără ca cineva să se arate supărat, performanță greu de egalat”. Nicolae Goja
Augustin Cozmuța ne privește din vasta Bibliotecă a Domnului!
Mi-am pus gândurile cotidiene pe pauză pentru a derula în liniște caseta amintirilor. În acest fel am ajuns la AUGUSTIN COZMUȚA. „Domnul Cozmuța” pentru noi, cei mai tineri, care doream cu ardoare să „furăm” nițel din meseria de jurnalist.
Augustin Cozmuța era un nume familiar în casa părinților mei. Îmi amintesc cu drag cum tatăl meu îmi povestea că i-a fost profesor de limba română elevului Cozmuța. Îl admira nespus. Îl lăuda, spunând mereu: „Un elev excepțional! Cel mai bun elev pe care l-am avut la școala din Cernești!
Elevul Cozmuța a devenit mai târziu coleg și prieten cu tatăl meu și un reper important în cultura maramureșeană. Scrierile sale poartă o puternică amprentă filosofică, aparte, ce trădează o vastă cultură, o lectură de zeci de volume din cărți de literatură și filosofie și mii de ore de studiu aprofundat.
Trebuie să recunosc faptul că atunci când citeam câte o cronică plastică ori de teatru în paginile cotidianului nostru, sub semnătura Augustin Cozmuța, mă pierdeam uneori în avalanșa de comentarii subtile, complexe, dar pertinente la evenimentele din domeniul artei și teatrului. Nu o dată, reluam unele fraze, încercând să le ghicesc subtilitatea.
Deopotrivă jurnalist de excepție, scriitor, critic literar, profesor, „Domnul Cozmuța” rămâne în amintirea noastră ca un om extrem de valoros și modest. Da, un om modest. Oamenii mari sunt modești. Căci, nu-i așa, „esențele tari se țin în sticluțe mici”.
Vă mulțumim, Domnule redactor-șef Augustin Cozmuța, pentru scrierile pe care ni le-ați lăsat, prin nu puținele cărți publicate, câteva chiar și din veșnicie, cu ajutorul „mâinii drepte” a dumneavoastră, soția Elena.
Sperăm că ne vegheați de acolo, de Sus, din vasta Bibliotecă a Domnului!
Iulia B. MUREȘAN
Sursa: Graiul Maramureșului | Website: graiul.ro
Caiete biobibliografice: Augustin Cozmuța – 70
