de dr. Teodor ARDELEAN
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare
E plină lumea de aserţiuni critice. Că se citeşte prea puţin, că nu se prea citeşte, că se publică ce nu ar merita publicat şi, în consecinţă, se mai citeşte şi ce nu ar trebui citit…
E plină lumea de sociologi care lecturează foarte puţin prin facultăţile lor acreditate prin excepţie de la îndoiala metodică de tip cartezian, dar care fac sociologia lecturii şi trag concluzii mult mai savante decât ar fi nevoie.
Spun asta pentru că la noi, la români, este o zicere veche, poate tot atât de veche precum cărţile, o zicere devenită pentru unii „zicală”, pentru alţii „proverb”, oricum o zicere foarte înţeleaptă : „Spune-mi ce citeşti ca să-ţi spun cine eşti!”. Altfel spus, omul se cunoaşte după citit. După cât e de citit, de necitit, de prost citit, de bine citit… Şi nu numai. Până şi instituţiile se cunosc după „încărcătura” de lectură şi calitatea lecturilor indivizilor care prestează în aceste structuri ale societăţii. Citeşti o ştire într-un ziar, asculţi o dezbatere la televiziune şi poţi realiza ce şi câte lecturi stau la baza unei culturi. Sau, poate, unei subculturi, unei stări departe de cultură, pentru că o cultură adevărată nu se poate dobândi precum diplomele prin aşa zisele noastre universităţi şi nici prin acestea.
Nu e atât de important ca pensionarii să citească. Ei au făcut-o şi la vremea lor activă. E mult mai important ca cei ce reprezintă viitorul acestei naţii (elevii, studenţii, profesioniştii tineri) să uzeze de acest „pom al cunoaşterii” care este lectura. Să citească, să studieze, să cerceteze, să aprofundeze… Cu convingerea că zicerea cea înţeleaptă reprezintă o bună practică a trecutului nostru cultural. Şi cu speranţa că această naţie va dăinui ca naţie. Sau ca popor. Că nu va decădea în a fi doar o populaţie.
Aşadar, haideţi să reformulăm : „Spune-mi ce citeşti şi eu o să-ţi spun cine vei fi!” Adică o să-ţi spun viitorul!
(26 februarie 2011)
Sursa: „e-Bibliotheca septentrionalis”
