Rolul catalogului on-line

Rolul catalogului on-line

de Diana FILIP
Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare

Motto: „Chiar daca te afli pe drumul cel bun, dacă doar stai acolo, cineva te va depăşi”. (Will Rogers)

Apariţia şi dezvoltarea internetului au dus la schimbarea lumii cu un ritm fantastic, modificând brusc viziunea asupra lumii, precum şi a modului de organizare şi desfăşurare a vieţii economice, sociale, culturale ş.a.m.d. Informaţia circulă cu o viteză năucitoare, iar nivelul de comunicare este ridicat. Astăzi există o piaţă online unde accesul la informaţie este liber, cu sute de milioane de utilizatori care sunt familiarizaţi cu mediul online, datorită mijloacelor tehnologice informaţionale care au devenit bunuri de larg consum.

Pentru a satisface exigenţele informaţionale ale cititorilor, bibliotecile trebuie să dispună de acele instrumente de documentare care să faciliteze captarea, stocarea, partajarea, prelucrarea cunoştinţelor cât mai rapid şi mai facil. În zilele noastre, pentru o bibliotecă, deţinerea informaţiei este o condiţie a existenţei ei, dar nu suficientă, atâta timp cât aceasta nu este comunicată prin mijloacele cele mai accesibile. Catalogul online s-a dovedit a fi un mijloc foarte util în ceea ce priveşte expunerea la fondul pe care o bibliotecă îl deţine, prezentarea diverselor programe culturale, educaţionale care au loc în cadrul ei, dar şi multe alte servicii care reprezintă şi subiectul descrierii care urmează.

Trecerea de la cataloagele clasice, redactate pe fişe bibliografice standardizate, la cataloagele informatizate sau digitale a fost posibilă datorită inventării sistemului electronic de catalogare MARC (Machine-Readable Cataloging) de către Henriette Davidson Avram împreună cu colectivul pe care îl conducea. Aceste cataloage informatizate de primă generaţie ofereau informaţii referitoare la autor, titlu, subiect, ţinând loc şi de inventar într-o singură bază de date¹.

De-a lungul timpului, au luat naştere circa 20 de formate MARC, iar pentru a se evita incompatibilităţile lor s-a luat decizia elaborării unui format internaţional MARC (UNIMARC), care să permită recepţionarea înregistrărilor create în orice alt format MARC, în aşa mod încât acestea să poată fi convertite în UNIMARC şi invers.

Iată de ce în 1977 IFLA (Federaţia Internaţională a Asociaţiilor şi Instituţiilor bibliotecare) a emis ediţia UNIMARC: Universal MARC Format. În acest manual a fost specificată destinaţia standardului: „Scopul principal al formatului UNIMARC este contribuţia la schimbul internaţional de date între agenţiile naţionale bibliografice într-un format lizibil pe calculator”².

Acest format internaţional, dezvoltat de IFLA, permitea un schimb de date bibliografice, acces de la distanţă la baze de date eterogene, datorită funcţiilor oferite de www (world wide web), precum şi partajarea catalogării, ce înlesnea importul şi exportul descrierilor bibliografice.

Catalogul informatizat, numit OPAC (OnLine Public Access Catalogue), are scopul de a oferi utilizatorilor unei biblioteci accesul direct (online) la informaţiile din catalog şi „reprezintă instrumentul de lucru pentru căutarea, regăsirea şi afişarea informaţiilor”³.

Alcătuirea cataloagelor electronice este făcută de bibliotecarii catalogatori care cunosc şi aplică regulile de catalogare specifice standardelor ISBD⁴, aşa cum se stipulează în secţiunea a 5-a a Conferinţei internaţionale privind principiile de catalogare din 2009 (Statement of international cataloguing principles 2009)⁵, care „înlocuieşte şi extinde” Principiile de la Paris din 1961.

Respectarea cu consecvenţă a acestor norme de catalogare, în cazul oricărui tip de document de bibliotecă, este extrem de importantă pentru menţinerea uniformităţii descrierilor bibliografice. Standardele de bază după care se ghidează în descrierea/înregistrarea documentelor/resurselor sunt:

• ISBD (A) : ISBD pentru monografii vechi şi rare;
• ISBD (M) : ISBD pentru monografii curente;
• ISBD (NBM) : ISBD pentru materiale/resurse non-carte (AV);
• ISBD (CM) : ISBD pentru materiale/resurse cartografice;
• ISBD (PM) : ISBD pentru publicaţii muzicale tipărite;
• ISBD (ER) : ISBD pentru resurse electronice;
• ISBD (CR) : ISBD pentru resurse în continuare;
• ISBD (CP) : ISBD pentru părţi componente.

Elementul de noutate pe care îl aduce catalogarea electronică, pe lângă o machetă de catalogare complexă structurată pe câmpuri şi subcâmpuri (denumite prin coduri), este posibilitatea de accesare a informaţiilor prin intermediul unor elemente de căutare imposibil de regăsit în spaţiul cataloagelor tradiţionale. Datorită cataloagelor online, utilizatorii unei biblioteci se bucură de o serie de facilităţi: posibilitatea personalizării interfeţei, căutarea şi regăsirea documentelor, afişarea stocului existent şi a disponibilităţii exemplarelor, rezervarea documentelor, prelungirea duratei de împrumut, vizualizarea fişei de cititor şi a istoricului de împrumut, solicitarea de fotocopiere sau împrumut interbibliotecar şi multe altele care continuă să evolueze conform aşteptărilor şi dorinţelor impuse de aceştia.

Ca o literă de lege, în acest scop dr. Louise F. Spiteri, director al Şcolii de Management al Informaţiei, Universitatea Dalhousie, Halifax, Nova Scotia, Canada declara că scopul principal al unui catalog tradiţional sau informatizat este cel de a inventaria şi prelucra colecţiile de bibliotecă în vederea regăsirii documentelor în funcţie de anumite criterii specifice, cu scopul realizării împrumutului fie direct, fie pe calculator. Din lucrarea sa (The Impact of Social Cataloging Sites on the Construction of Bibliographic Records in the Public Library Catalog, 2008) reiese că orice catalog de bibliotecă trebuie să îndeplinească un triplu rol⁶:

1. Să permită utilizatorului să găsească un anumit document în funcţie de conţinutul lucrării şi autorul ei;
2. Să arate ce alte cărţi dintr-un anumit domeniu sau un anumit autor există în bibliotecă;
3. Să permită identificarea altor ediţii ale documentului monografic solicitat, inclusiv a ediţiilor originale (dacă figurează în colecţiile bibliotecii) şi a traducerilor din alte limbi.

Dincolo de aspectele mai sus amintite, rolul cataloagelor online, digitale sau informatizate este de a asigura accesul la informaţiile bibliografice ale colecţiilor care se găsesc în spaţiul fizic al acestor instituţii ale cunoaşterii în timp real, oriunde şi oricând.

Note de subsol:

¹ Asociaţia Bibliotecarilor din România, Tratat de biblioteconomie, Vol. II, partea a II-a, Editura ABR Bucureşti, 2016, p. 245.

² Brian P. Holt, Manualul UNIMARC, Editura Biblioteca Naţională a României, Bucureşti, 1993, p. 432. ³ Marinela Covaci, Sisteme informaţionale: document inedit, Bucureşti, [s.n.], 2014, p. 52.

⁴ International Standard Bibliographic Description.

⁵ http://www.ifla.org./files/cataloguing/icp/icp_2009-en.pdf.

⁶https://www.researchgate.net/publication/312585291_cataloagele_de_biblioteca_surse_de_informare_si_studiu_pentru_comunitatea_online

Bibliografie:

Asociaţia Bibliotecarilor din România, Tratat de biblioteconomie, Vol. II, partea a II-a, Editura ABR Bucureşti, 2016;

Buluţă, Gheorghe; Craia, Sultana; Petrescu, Victor, Biblioteca azi: Informare şi comunicare, Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2004;

Covaci, Marinela, Sisteme informaţionale: document inedit, Bucureşti, [s.n.], 2014;

Holt, Brian P., Manualul UNIMARC, Editura Biblioteca Naţională a României, Bucureşti, 1993;

Sava, Daniela Carmen, „Regăsirea informaţiei în mediul web”, în revista Biblioteca, nr. 6/2014;

Tîrziman, Elena, Procesele de bibliotecă: abordare în contextul utilizării noilor tehnologii, Editura Universităţii din Bucureşti, 2000.

Surse web:

https://www.researchgate.net/publication/312585291_cataloagele_de_biblioteca_surse_de_informare_si_stud iu_pentru_comunitatea_online

http://www.ifla.org./files/cataloguing/icp/icp_2009-en.pdf