Strucurată în două părți distincte, lucrarea prezintă, în mărturii de epocă – decrete, regulamente, acte testamentare, dar și discursuri și evocări ‒ , evoluția Academiei Române de la începuturi (1866) și până în 1948, când a intrat pe un alt făgaș al istoriei sale.
„Să ne gândim – cu precădere în aceste zile – la munca şi creaţia marilor savanţi-medici din cadrul instituţiei noastre, aceia care au elaborat cele mai eficiente medicamente, vaccinuri, remedii, tehnici şi care au vindecat, prin dăruirea şi talentul lor, milioane de oameni şi au salvat milioane de vieţi. Să ne gândim la institutele de specialitate ale Academiei, mai ales la cele cu profil medical, biologic, medico-farmaceutic şi la importanta lor activitate, salvatoare de multe ori, inclusiv în aceste zile”, cuvinte valabile și pentru acest an 2021, pe care le-a transmis, datorită gravelor împrejurări pe care le trăim datorită pandemiei COVID-19, Ioan-Aurel Pop, președintele acestui for, într-un comunicat de presă al Academiei, remis AGERPRES la 30 martie 2020.
