La 26 aprilie 1986 a explodat reactorul 4 al centralei nucleare de la Cernobîl. Un accident, cel mai grav din istoria nucleară civilă, care venea în urma unei serii de erori umane. Reactorul a scăpat de sub control şi s-a produs o explozie violentă. Acoperişul reactorului, greu de o mie de tone, este aruncat în aer. Învelişul de grafit ia foc şi 190 de tone de substanţe radioactive ajung la peste 1.000 de metri în atmosferă şi sunt purtate de curenţii de aer pe distanţe imense. Puţini au fost cei care au ştiut ce s-a întâmplat atunci. Secretomania regimului sovietic a făcut ca pericolul imediat să nu fie cunoscut de populație. Există încă întrebări fără răspuns, enigme și informații ascunse până acum. Efectele accidentului de la Cernobîl nu pot fi minimalizate, însă, chiar şi astăzi după 35 de ani, nu există o opinie comună în privinţa impactului asupra sănătăţii umane. Numărul total de decese variază, în funcţie de sursă, de la câteva zeci de cazuri până la câteva milioane, la fel ca şi numărul de cancere sau de malformații congenitale. Cei 600.000 (după unele surse, 800.000) de lichidatori, au primit, o doză enormă de radiație – în medie 100 de mSv/oră, iar lichidatori erau numiți muncitorii şi soldații aduşi la locul accidentului pentru a limita proporțiile dezastrului şi care au construit ulterior sarcofagul din beton deasupra reactorului.
14.12.2000 – A fost închisă definitiv centrala nucleară de la Cernobîl.
Pentru a afla mai multe vă propunem cărțile Svetlanei Aleksievici: Aleksievici Svetlana, Dezastrul de la Cernobîl: mărturii ale supraviețuitorilor, Bucureşti, Editura Corint, 2015, 333 p. sau mai multe cărți ale autoarei, găsiți pe: https://bibliotecamm.ebibliophil.ro/
Sursa: Redacția „e-Bibliotheca septentrionalis”
Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare – ROMÂNIA
