Învăţăminte de la Nicolae Iorga
de Dr. Teodor ARDELEAN
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare
Ştim cu toţii că cel mai prolific autor român a fost Nicolae Iorga. Despre viaţa şi activitatea acestui veritabil titan al culturii române ştie tot românul câte ceva.
Istoric, critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, profesor universitar, academician, Nicolae Iorga a publicat 1.323 cărţi, 26.156 studii şi peste 25.000 articole de presă. Cifrele sunt cu atât mai impresionante cu cât, dacă s-ar face un calcul, ar reieşi că Iorga n-a avut timp de odihnă mai mult de 3 ore pe zi.
Aşadar, prima lecţie pe care o putem lua de la marele cărturar este cea a acribiei. Stăruinţa pe texte, dovezi, argumente, documente este cheia de lucru a tuturor cercetărilor.
Ar urma apoi lecţia atenţiei ştiinţifice distributive. Învăţând extrem de repede o limbă străină, trecând cu uşurinţă de la un domeniu la altul, alunecând cu elasticitate intelectuală între perioade şi epoci istorice diverse, marele savant a construit o operă cu întindere şi densitate ieşite din comun.
Şi tot aşa, pe firul determinaţiilor, am putea extrage multe alte învăţăminte. Dar cel mai interesant lucru, pe care l-au sesizat cercetătorii vieţii şi operei sale complexe, este cel legat de construcţia epică a cărţilor sale de literatură cu conţinut istoric. S-au găsit ediţii apărute în acelaşi an cu structură relativ identică dar cu conţinuturi diferite.
Multă vreme nu s-a înţeles despre ce este vorba. Alex Mihai Stoenescu, cel ce mi-a povestit întâmplarea s-a declarat şocat de idee. Cărţile lui Iorga au apărut în variante diferite pentru categorii diferite de public cititor. Varianta savantă, varianta pentru aşa-zişii cunoscători şi varianta de popularizare.
Acest fel de a-şi gândi ediţiile celor mai populare cărţi a făcut ca Iorga să poată fi asimilat de către toţi cunoscătorii limbii române. E o idee superbă pe care ar trebui să o reţină toţi cei care aspiră să scrie şi „pour les conneseurs” şi pentru marele public.
(13 august 2011)
Sursa: „e-Bibliotheca septentrionalis” – Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare – ROMÂNIA