„Fănuș Neagu, portretul unei vieți” – 10 ani de la moartea scriitorului (2011)

Scriitor, dramaturg, romancier, povestitor, cronicar sportiv, boem şi rebel, Fănuș Neagu s-a născut la 5 aprilie 1932, în comuna brăileană Grădiştea, iar pitorescul acestor locuri se regăseşte în multe dintre operele sale, scrise după o „reţetă”, pe care a ţinut să le-o împărtăşească tuturor: „Povestirile se scriu aşa: se ia un fapt de viaţă, real sau închipuit, se tăvăleşte printr-un morman de amintiri şi-un munte de observaţii asupra oamenilor şi a naturii, se scoate apoi pe o vale verde, se pune la uscat pe un măceş înflorit, e lăsat să-l bată soarele şi să-l fluiere, se trage apoi la sticlă şi se varsă, pe înnoptate, cu multă închipuire proaspătă, în urechea copiilor”.

A primit, printre altele, premiul Uniunii Scriitorilor din România, pentru volumele „Cantonul părăsit”, „Frumoşii nebuni ai marilor oraşe”, „Echipa de zgomote”, „Casa de la miezul nopţii” sau „Paiaţa soseşte la timp”.

În perioada decembrie 1993 – 1996, Fănuş Neagu a fost directorul Teatrului Naţional din Bucureşti.

În noiembrie 1993 devine membru corespondent al Academiei Române, iar pe 21 decembrie 2001 a devenit membru titular al aceleași instituţii.

A încetat din viață in data de 24 mai 2011.