În perioada comunistă cea mai cruntă lovitură prin politicile de urbanizare au primit-o satele românești tradiționale, cu deosebire cele mici sau situate la depărtare de marile orașe. Rezistența „din interior” la fenomenul comasării unor localități sau chiar al desființării și demolării acestora a fost destul de timidă, dar nici Maramureșul, această autentică Țară de Sate, n-a fost lipsit de astfel de „evenimente”. Cea mai importantă reacție însă a venit din partea unor organizații neguvernamentale din Occident, dintre care s-a detașat Inițiativa „Operation Village Roumanie” (OVR), ai căror voluntari au străbătut țara și au cartografiat toate punctele nevralgice ale psihozei politice ce cuprinsese spațiul românesc.
Alături de toți acești „oameni de bine” au stat și concetățeni de-ai noștri, care au simțit pericolul real al dispozițiilor de partid ce promovau ideea că tot ce e vechi prin vetrele noastre tradiționale trebuie distrus! Dintre ei astăzi îl voi menționa pe Ioan Borlean din Vadu Izei, atât pentru gesturile sale dinainte de 1989, dar mai ales pentru croiala de destin pe care și-a aplicat-o, devenind nu doar teoretician al acestei mari suferințe ce viza anularea ancestralităților noastre, ci chiar un dedicat purtător de drapel pentru o cauză în care credea din toată plinătatea sufletului său bine așezat pe meterezele timpului. Vizitați Pensiunea familiei sale din Vadu Izei, atelierul de pictat icoane pe sticlă, citiți-i cărțile, urmăriți-i mesajele din mediile virtuale și veți găsi în Ioan Borlean atât „omul de rugăciune”, cât și pe cel de expresie vernaculară, atât ctitorul unor așezăminte culturale, cât și promotorul dedicat acestor cauze în maniere votiv-apostolare.
Recent, lui Ioan Borlean i-a mai apărut o carte absolut monumentală, la Editura „Valea Verde” din Sighetul Marmației, coordonată de un alt luminător al spațiului maramureșean, inginerul Ioan Mariș. De menționat că în anul 2000, sub egida Fundației OVR „Agro – Tur – Art”, Ioan Borlean publică lucrarea extrem de documentată „Vadu Izei și Maramureșul. În țara satelor românești”, dedicată „Locuitorilor din Braine – Le – Comte și Rețelei OVR” și tipărită cu sprijinul Programului Phare Lien al Uniunii Europene. Acum, după mai bine de două decenii „magistrul popular” din satul unde apele surori Iza și Mara se întâlnesc își etalează „știința monografică”, așa cum o definea Dimitrie Gusti, dând cursivitate unei noi cărți de identitate pentru satul-matrice din Vad. De altfel, titlul chiar așa și sună „Vadu Izei. Cartea de identitate”.
M-am bucurat să o primesc în dar atât de la autor cât și de la editor, s-o parcurg cu sete cognologică și să constat că formulele de punere în lumină a valorilor culturale dintr-un sat românesc elocvent n-au fost epuizate. Căci „discursul unei localități” este bine încadrat în „discursul unei regiuni” (vezi trimiterea la lucrările lui J. Saarinen, profesor de geografie umană și turistică la Universitatea din Oulu, Finlanda). Ceea ce mă pune într-o dificultate de terminologie comparată. Dacă la sutele de lansări ale cărților de monografie în toate teritoriile românești în ultimele două decenii am repetat formula „această lucrare este o adevărată carte de identitate a localității” de-acum va trebui să reformulez, (așa cum am învățat chiar în bibliotecile finlandeze că se face atunci când realitatea „te grăbește” sau „te sporește”) și să spun, precum sună și variantele la titlul tabletei de față.
… Această lucrare este un nou discurs al unui localnic pentru satul său. Această izbândă livrească este o nouă imersiune documentată în Maramureșul profund. Această cercetare reunește cele mai importante șase segmente dintr-o „carte de identitate” bogată, fiecare beneficiind de câte o „Prefață”, structură inedită, surprinzătoare și salutară. Iar dacă semnatarii acestor texte prefațatoare sunt dr. Gabriela Ilieș, dr. Marin Ilieș, prof. Gheorghe Pop, dr. Mihai Hotea, ing. Ioan Mariș și dr. Gheorghe Mihai Bârlea, se cheamă că cercetarea lui Ioan Borlean este un complinium de fațete identitare.
de Dr. Teodor ARDELEAN,
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare.
Sursa: Gazeta de Maramureș | Publicat la: 13 septembrie, 2021
