140 de ani de la nașterea criticului și istoricului literar, dramaturgului, romancierului și nuvelistului Eugen Lovinescu – (31 octombrie 1881).
Vitrină de carte realizată la Sala de lectură Carte curentă.
La 31 octombrie 1881, la Fălticeni, județul Suceava, s-a născut Eugen Lovinescu. A fost un critic și istoric literar, teoretician al literaturii și sociolog al culturii, memorialist, dramaturg, romancier si nuvelist român, cel mai de seama criticliterar, în opinia lui Titu Maiorescu. Lovinescu este autorul teoriei Sincronismului și al Mutației valorilor estetice, inițiatorul modernismului, a scris opere precum: roman, nuvelă, opere de ficțiune și memorii, dar cele mai importante opere ale sale sunt de critică și estetică.
În 1903 a debutat publicistic în suplimentul literar al „Adevărului”, cu un articol despre studiile sale clasice. Din 1904 a început colaborarea la „Epoca”, scriind despre Mihail Sadoveanu și a continuat cu alte articole despre scriitori sămăntoriști și poporaniști precum Octavian Goga, Popovici Bănățeanu, Ion Agârbiceanu sau Emil Gârleanu, iar toate aceste subiecte au fost reunite în cele două volume de debut “Pași de nisip”. Eugen Lovinescu a colaborat la revista “Convorbiri literare”, a lui Mihail Dragomirescu între anii 1907 – 1909 și a publicat primele două volume de “Critice”. Între anii 1910 – 1914 ține cursuri la Universitatea din București și continuă colaborarea cu revista, timp în care este numit profesor de limba latină la “Liceul Matei Basarab” din București. Publică volumul “Grigore Alexandrescu, viața și opera lui”, urmat de monografia “Costache Negruzzi, viața și opera lui”. În anul 1913 publică romanul “Apa morții”, iar în perioada 1914 – 1916 colaborează la revista “Flacăra” și începe să apară noua ediție din “Critice”. În 1920 apare romanul „Lulu”, iar în 1923 publică în “Revista Fundațiilor Regale” romanul autobiografic „Bizu”.
Între anii 1924 și 1925 apar cele trei volume din “Istoria civilizației române moderne” și începe să apară ediția definitivă a “Criticelor”. Între anii1926 și 1929 publică cele cinci volume din “Istoria literaturii române contemporane” și apare romanul “Viața dublă”. Apare primul său volum de “Memorii” în 1930, iar între 1934 și 1935 publică romanele din ciclul Eminescu: “Mite”, “Bălăuca. În 1938 este pensionat din postul de profesor de limba latină și greacă de la “Liceul Mihai Viteazul din București”, iar în 1942 monografia „ T. Maiorescu” este respinsă de la premiul Academiei Române. Eugen Lovinescu a murit la 16 iulie 1943 la București.
