Dinu Pillat, scriitorul care profesează critica, un artist al biografiei și al portretului
– 100 de ani de la nașterea scriitorului, criticului și istoricului literar Dinu Pillat (19 noiembrie 1921) –
Dinu Pillat s-a născut la 19 noiembrie 1921, la București, dintr-o familie de intelectuali: tatăl, poetul Ion Pillat; mama: pictorița Maria Pillat-Brateș. La București a urmat toate școlile: cele primare și secundare, unde a debutat deja cu primele proze lirice și critică literară în paginile revistei școlii, iar între anii 1940-1944 a urmat cursurile Facultății de Litere și Filozofie, devenind după absolvire asistentul profesorului G. Călinescu, la Catedra de istorie a literaturii române moderne. Trei ani mai târziu, își susține teza de doctorat, sub îndrumarea lui G. Călinescu, cu studii ce vizează și opera tatălui său, și-anume: „Romanul de senzaţie în literatura română din a doua jumătate a secolului al XIX-lea” şi „Contribuţiuni la biografia lui Ion Pillat”.
Activitatea sa la catedră nu durează mult, în același an fiind îndepărtat în urma unei restructurări pe criterii politice, și doar în 1956, tot G. Călinescu este cel ce reușește să-l aducă la Institutul de Istorie Literară și Folclor al cărui director devenise.
Destinul său tragic continuă: în 1959 este arestat de Securitate și inculpat în așa-numitul „proces al intelectualilor”, în lotul „Noica-Pillat”, cu o condamnare de 25 de ani de muncă silnică și 10 ani de degradare civică pentru „crima de uneltire împotriva ordinii sociale”, un cap de acuzare fiind romanul „Așteptând ceasul de apoi”, scris în 1948.
În urma amnistiei generale a deținuților politici, în anul 1964 este eliberat și reîncadrat în același an la institutul condus de G. Călinescu. După zece ani, tot în urma unei restructurări pe criterii politice, este retrogradat pe un post de documentarist la Biblioteca Centrală Universitară. Moare pe 6 decembrie 1975, bolnav de cancerul provocat de loviturile din detenție.
Romanul „Așteptând ceasul de apoi”, regăsit în arhiva Securității, este dat să apară la lumină doar în 2010, după cincizeci de ani de la Proces, devenind, ca şi „Jurnalul fericirii” al lui Nicolae Steinhardt, o probă post-mortem a nevinovăţiei, o scriere-jertfă.
Vitrină de carte realizată la Compartimentul Împrumut carte pentru adulți – Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare
