Calendar cultural
Petre Țuțea, intelectualul român intransigent care nu a cedat spiritual și etic pasiunilor totalitarismului ‒ 30 de ani de la moartea lui Petre Țuțea: filosof, eseist, economist, jurist, politician și publicist român (n.06.10.1902 – d.03.12.1991)
„Se spune că intelectul e dat omului ca să cunoască adevărul. Intelectul e dat omului, după părerea mea, nu ca să cunoască adevărul, ci ca să primească adevărul.” (Petre Ţuţea)
„Aflat între legendă şi realitate – un plan la care el însuşi a depus destulă trudă – lui Petre Ţuţea îi sporeşte încă legenda. Acest lucru se pare că li s-a întâmplat şi marilor sale modele, Socrate şi Platon, lui Thomas din Aquino, cu care gânditorul nostru ar semăna, după unii, şi fiziceşte (…). Dar e cu putinţă să spulberi repede o legendă, e bine oare s-o şi faci?”
„Aurel Ion Brumaru, «Sfântul Petre Ţuţea şi proiectul»” în Petre Ţuţea, «Proiectul de tratat. Eros», Editura Pronto, Braşov, 1992, p. 8.
S-a născut la 6 octombrie 1902, în satul Boteni (Muscel) în familia unui preot. Urmeazã Liceul Neagoe Basarab din Câmpulung şi Liceul Gh. Bariţiu din Cluj, apoi cursurile Facultăţii de Drept a Universităţii din Cluj; studiază formele de guvernământ la Universitatea Humboldt din Berlin; va deveni doctor în drept administrativ. Publică articole diverse şi studii de economie şi politică în presa anilor 1930, cu precădere în „Cuvântul” condus de Nae Ionescu. Este un apropiat al acestuia, ca şi al lui Petre Pandrea, Mircea Eliade, Emil Cioran ş.a.
După o perioadă de simpatii de stânga, devine simpatizant al mișcării legionare, dar nu şi înscris în mişcare, iar în septembrie 1940 ajunge înalt funcţionar la Ministerul Economiei Naţionale în guvernul naţional-legionar.
Sub regimul comunist face 13 ani de închisoare politicã. După eliberarea din puşcărie continuă să fie persecutat de Securitate, care îi confiscă o serie de manuscrise (printre care „Tratatul de antropologie creştină”, ce i se va restitui după 1989). Trăieşte înconjurat de tineri din boema bucureşteană a vremii şi publică sporadic, sub pseudonimul Petre Boteanu, în revistele şi almanahurile Uniunii Scriitorilor.
Moare la Bucureşti în 3 decembrie 1991, după ce este „redescoperit” de tinerii generaţiei post-1989 şi se bucură de o scurtă perioadă de notorietate dublată de o intensă mediatizare.
Cuvintele lui ultime sunt de o transparenţă şi severitate pe care doar omul care ar fi iscodit, chiar şi în ascuns, sfinţenia, le-ar fi putut rosti vreodată: „Acum este însă ora să ne despărţim, eu ca să mor, voi ca să trăiţi. Care dintre noi păşeşte spre un lucru mai bun, nimeni n-o ştie fără de numai Zeul”.
