Vitrină de carte
Tudor Arghezi – „poet al omului”
– 55 de ani de la moartea lui Tudor Arghezi, (1880 – 1967), membru titular al Academiei Române –
Tudor Arghezi s-a născut la București, la 23 mai 1880, numele său adevărat fiind Ion N. Theodorescu. Pseudonimul Arghezi provine, după cum mărturisește însuși poetul, de la numele vechi al Argeșului, „Argesis”.
Debutează la o revistă obscură, „Linia dreaptă”cu articolul „Vers și poezie”, iar ca poet publică la vârsta de 16 ani în revista lui Al. Macedonski, „Liga ortodoxă”, poezia „Tatălui meu”, sub pseudonimul Ion Theo. Macedonski îl recomandă într-un articol ca pe un poet care „rupe cu o cutezanță fără margini cu toată tehnica veche a versificării, toate banalitățile de imagini și de idei”.
Între anii 1897 – 1898 colaborează la „Revista modernă” a lui Garabet, semnează pentru prima oară cu pseudonimul care va deveni celebru, Tudor Arghezi. În 1899 se retrage la Mănăstirea Cernica, lângă București, fiind hirotonisit diacon la Mitropolie, unde va colabora la traducerea unor cărți religioase. În 1905 pleacă în Elveția, apoi, renunțând definitiv la viața monahală, urmează aici o școală de meserii. În 1911 se întoarce în țară, scrie și publică poezii în revistele vremii. Între anii 1918-1919 este arestat și întemnițat la Văcărești, împreună cu Ioan Slavici fiind acuzați de colaboraționism. Primul volum de poezii apare în 1927, având un titlu sugestiv „Cuvinte potrivite”, care-l impune definitiv în literatura română, după care publică și alte volume de versuri, numeroase articole.
Sub direcţia sa, în anul următor, apare ziarul „Bilete de papagal”. Debutul în proză se produce în 1929, odată cu apariţia cărţii „Icoane de lemn”.
În 1931 apare volumul de versuri „Flori de mucigai”, legat ca de altfel şi „Poarta neagră” de anii de detenţie. Tot acum, pentru copii, publică volumul în proză „Cartea cu jucării”, inaugurând o direcţie secundară în creaţia sa, ce va continua mai apoi cu volumele: „Buruieni”, „Mărțișoare”, „Prisaca”, „Zdreanță”, etc.
Tudor Arghezi impune în literatura română o specie literară nouă, „tableta”, și editează mai multe reviste și ziare cum ar fi „Cronica”, Națiunea”, „Bilete de papagal”, „Cuget românesc”…
În 1955 este ales membru al Academiei Române, fiind distins cu numeroase premii pentru literatură, între care Premiul Internațional Herder (1965).
Vitrină de carte realizată la Sala de lectură Carte curentă, Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare | Facebook
