27 iulie – „Ziua Mondială a Cărților Vechi”
– Expoziție de carte valoroasă veche realizată la Compartimentul Colecții speciale –
Reamintim cu această ocazie, că în cadrul Compartimentului Colecții speciale al bibliotecii, ce cuprinde peste 22000 de cărți și periodice, manuscrise, cărți poștale, fotografii, pliante, mape documentare și medalii, se află câteva zeci de volume de carte românească veche și străină ce acoperă cronologic perioada cuprinsă între anii 1538-1830. Cea mai veche carte românească pe care o deţinem este o traducere a unui text slav, o culegere de norme juridice bisericeşti şi laice, intitulată „Pravila de la Govora” și tipărită în anul 1640, iar cea mai veche carte străină este un tratat de lingvistică tipărit la Paris în anul 1538 şi intitulat „De linguae latinae elegantia libri six”. Din același registru al valorilor mai menționăm: „Cazania lui Varlaam” (1643) – una din cele mai importante cărți de învăţătură duhovnicească din istoria vechii culturi românești. Prin stilul în care a fost scrisă a adus un aport prețios la formarea limbii noastre literare, iar prin conținutul ei, dar și prin frumusețea graiului, a cunoscut o răspândire mult mai largă decât orice altă carte românească veche, cu deosebire în Transilvania; „Noul testament de la Bălgrad” (1648) – prima traducere în limba română a Noului Testament, care, alături de traducerile din Vechiul Testament, a prefațat apariția completă a Bibliei de la București; „Îndreptarea legii…” (1652) – un îndreptar de credință și un mijloc de apărare a ortodoxiei împotriva influențelor calvine și catolice, prin prisma legilor ce fac referire la drepturile și obligațiile clerului, călugărilor, problemelor referitoare la familie, căsătorie, judecată bisericească, a chestiunilor teologice, liturgice etc; „Biblia de la București” (1688) – prima traducere integrală a Bibliei în limba română, considerată un monument al limbii române vechi pentru rolul însemnat ce l-a avut în dezvoltarea limbii literare; „Biblia de la Blaj” (1795) – a doua traducere integrală, în limba română, a Sfintei Scripturi ce marchează un progres în evoluția limbii literare, traducere care i se datorează lui Samuil Micu, teolog greco-catolic, istoric, filolog, lexicograf și filozof iluminist, reprezentant al Școlii Ardelene.
Compartimentul „Colecții speciale”, Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare – Facebook
