Azi, 14 septembrie, se împlinesc 30 de ani de la moartea scriitorului (1993).
Geo Bogza s-a născut în 6 februarie 1908, la Ploieşti. A fost: scriitor, poet, critic literar, jurnalist, corespondent de război, membru titular al Academiei Române şi membru în Consiliul Naţional pentru Apărarea Păcii. A fost distins cu premiile: Ecou al Muncii Socialiste şi Marele Premiu al Uniunii Scriitorilor.
„Născută din disperare, opera de grandioasă viziune a lui Bogza este un vast repertoriu de revolte împotriva violenței și de extaze provocate de frumusețea veșnică a lumii și a omului. Opera lui Bogza stă sub semnul imaginarului fantastic, al aventurilor sufletești tulburătoare, al patimilor dezlănțuite și al solemnității mitologice. Între două incendii, „lumea de dinafară” și „lumea de dinlăuntru”(„masa deasupra căreia scrim e un rug”), singură luciditatea „delirantă și corosivă” îl salvează de seducția teritoriilor metafizice. Chinuitoarea conștiință îl împiedică să ignore cu candoare marile adevăruri (elementare) ale existenței sau să compromită idilic temele esențiale ale lumii și ale universului. Revolta și dezlănțuirea sunt justificări morale împotriva „desconsiderării tragediei” umane și, indirect, elogiu al realității imediate (fundamentale), înscrisă în marea aventură a trecerii
timpului. Euforia, extazul și exuberanța sunt ele însele călătorii pe marea interioară spre țărmul, niciodată atins, al ținuturilor înghețate (imaginea corăbiei „legănate în Eternitate”).”
Sursa: „Dicţionarul esenţial al scriitorilor români”, Albatros, 2000, p. 94 – 95.
