Diarium Academicum Septentrionis (XLIII)

Octavian Goga (n. 1 aprilie 1881 – d. 7 mai 1938)

23 noiembrie 2011. În ziarul „Făclia” de la Cluj-Napoca este publicat medalionul intitulat Profesor dr. Gheorghe Bilașcu (1863-1926) – fondatorul Învățământului Stomatologic din România, semnat de prof. dr. Alexandru Rotaru. Prim aliniat: „Zilele Universității de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca ne oferă prilejul să ne gândim cu respect la creatorii Școlii Românești de Medicină, să-i venerăm și să le facem cunoscute meritele. Prof. dr. Gheorghe Bilașcu este unul dintre acești creatori care au făcut ca într-un interval scurt de timp Medicina din Cluj să dea orașului o splendidă aureolă de spirit medical.” Despre Victor Babeș, Emil Racoviță, Iuliu Moldovan, Iuliu Hațieganu, Gheorghe Bilașcu și meritele lor scrie autorul în continuare, insistând evident pe chestiunea „… de unde a venit, cine a fost și ce a reprezentat Gh. Bilașcu în constelația acestor corifei”. Un alt alineat în stil gazetăresc direct și incisiv: „Iată, stimate cititor al acestor rânduri, structura profesională, morală și sufletească a puiului de moroșan ajuns să strălucească în capitala Ungariei. Cu aceste virtuți, Gh. Bilașcu a venit la Cluj, răspunzând la apelul Consiliului Dirigent. A venit aici renunțând la toate privilegiile din Budapesta și asumându-și sarcina istorică de a integra Stomatologia în Medicină, de a-i găsi și valorifica valențele științifice…”. „A fondat Revista Stomatologică, prima de acest fel din țară. O revistă care și-a câștigat aprecierea europeană prin nivelul ei științific și prin multilingvismul adeseori întâlnit în paginile ei, fiind publicate articole în română, maghiară, germană, franceză.”

Octombrie 1969. La Institutul Medico-Farmaceutic din Cluj se aniversează Semicentenarul învățământului medical superior românesc din această metropolă transilvană. Rectorul institutului, prof. univ. dr. Octavian Fodor, menționează în cuvântul său evocator numele cele mai prestigioase care au contribuit la formarea și dezvoltarea Școlii Medicale Clujene: Victor Babeș, Iuliu Hațieganu, Iacob Iacobovici, Gheorghe Bilașcu, Nicolae Minovici, Iuliu Moldovan, Victor Papilian ș.a.. De menționat că în această înșiruire de fondatori și întemeietori este amintit și prof. dr. Iuliu Orient (născut la 21 octombrie 1869, deci exact în urmă cu un secol, la Bocicoiu Mare, în Maramureș). Acesta a fost un medic și farmacist maghiar (Órient Gyula), care a activat la Cluj atât în învățământul superior medico-farmaceutic maghiar, cât și în cel românesc de farmacie. El a avut meritul de a fi introdus în 1917 în programa studiilor de farmacie de la Facultatea maghiară de Medicină o nouă materie de studiu – Toxicologia. A avut și preocupări legate de istoria farmaciei, întemeind la Cluj o colecție de vechi obiecte farmaceutice cu mare valoare istorică. (Informații de la dr. Marian Felix, din Baia Mare și din lucările publicate de Marina Bârsu, Cristian D. Bârsu și Radu I. Petrescu din Cluj-Napoca.)

1927. Se tipărește, la Cluj, Istoricul farmaciei din Ardeal și Banat, de prof. dr. Iuliu Orient, varianta în limba română, cea în maghiară apărând pe piață cu un an mai devreme.

2004. În lucrarea Mărturii ale începutului Facultății de Medicină din Cluj (1919-1920), de Cristian Bârsu, tipărită la Editura Medicală Universitară Iuliu Hațieganu Cluj-Napoca sunt incluse și mențiuni referitoare la maramureșenii care au contribuit la succesul acestui important demers academic românesc: Gh. Bilașcu, Gh. Bârlea, Iuliu Orient.

1929. La Paris se tipărește lucrarea profesorului clujean Iuliu Orient, intitulată La pharmacie en Transylvanie à l’époque daco-roumaine.

7 iunie 2014. Pe blogul adevarul.ro Cosmin Carp publică articolul intitulat Povestea de dragoste dintre Octavian Goga și timida dăscăliță Aurelia Rusu. „Noi n-am avut o dragoste așa ca azi”. Prime alineate: „Satul Bontăieni, din Maramureș, poartă și acum frământările iubirii dintre dăscălița Aurelia Rusu și Octavian Goga. Sătenii își amintesc de domnișoara care și-a ascuns iubirea față de marele poet. O casă mică de la intrarea în satul maramureșean Bontăieni ascunde o poveste demnă de un roman de dragoste. Locuința este acum în pragul colapsului, dar încă mai păstrează taina unei iubiri curate și eterne.” Și urmează „povestea” acestei mari iubiri „niciodată împlinită”, mărturisirile târzii făcute lui Nicolae Weisz, secvențe de la trecerea spre eternitate când Florica Făt, care a ținut-o în brațe, a auzit ultimele cuvinte „Goga, adă mâna! Goga, adă mâna!”, amintirile directorului Gheorghe Făt și date biografice pentru „Marele Poet al suferințelor noastre”.

16 decembrie 1901. Octavian Goga îi scrie Aureliei Rusu: „Pe drum m-opresc și stau și-ascult / Pe mine cine m-a strigat?… / Cu glasul dulce tremurat / Nimic… nimic… sărac băiat… / A fost demult… demult… demult. Mai aduciți aminte, dragă surioară? Când stam alături la horă? A fost așa demult. Mai e oare adevăr sau poveste?… Atunci eram îngeri. În fine, azi pare totul așa mohorât, searbăd. Aștept, nu știu, pare ca o reînviere a vremurilor de demult. Nu știu, sunt nebun. Tot aștept. Cu câtă nerăbdare aștept cele promise… tot ghicesc în mine… Octavian.”

14 decembrie 2013. Pe blogul „Renașterea Șișesteană” prof. Maria Babiciu deapănă Amintiri despre Domnișoara învățătoare Aurelia Rusu. A cunoscut-o când Aurelia avea 89 de ani și s-a bucurat că aceasta dorește să-și dezvăluie identitatea și să mărturisească marea dragoste. 51 de scrisori erau pe masă, primite de la Octavian Goga. Printre scrisori era și poezia trimisă de poet cu dedicația pentru „sfielnica, bălaia dăscăliță”. Mai târziu, prof. Maria Babiciu a cunoscut-o și pe Veturia Goga, la „Castelul de la Ciucea” și a putut vedea marea diferență dintre felul de a fi al uneia și al alteia. Un articol însuflețitor și relevant pentru a încerca o minimă înțelegere a marilor taine ale iubirilor profunde. Într-adevăr, dăscălița Maria Babiciu scrie excelent despre „dăscălița” ce l-a inspirat pe Octavian Goga.

…