Un profil critic: Dumitru Micu și viziunea sa asupra literaturii române
8 noiembrie – 95 de ani de la nașterea criticului și istoricului literar umitru Micu, vitrină de carte realizată la Compartimentul Împrumut carte pentru adulți.
Născut în Bârsa, județul Sălaj, Dumitru Micu a urmat studii universitare la Cluj, la Facultatea de Filologie (1948-1950), finalizate la București (1950-1952) și a devenit cadru didactic la Facultatea de Filologie a Univeristății din București (1954), unde a predat literatura română. În 1956 devine doctor în științe filologice, cu o teză despre romanul românesc contemporan. Scrie la majoritatea periodicelor culturale apărute între anii 1948-1989, în special la „Contemporanul”, „Gazeta literară”, „România literară”, „Viața românească”, „Steaua”, „Tribuna”, „Flacăra”, „Iașul literar”, dar și la alte periodice din capitală sau din alte orașe. Traseul carierei critice a lui Dumitru Micu
începe cu succinte monografii despre scriitori romani contemporani și continuă cu un masiv volum de abordări critice, „Romanul românesc contemporan” (1959).
„Există, în proză, o artă a povestitorului, însușire pe care un autor o are sau nu o are și e singura care nu se poate mima… placerea de povesti, de a spune o istorie este un dar înnăscut, ireductibil. Există în critica literară un echivalent al acestei însușiri și ca și aceasta se localizează într-o structură de creator. Dumitru Micu este în critica noastră printre puținii ei posesori.” (Lucian Raicu)
Sursa: „Dicționarul general al literaturii române”, vol. 4, București, Editura Univers Enciclopedic, 2005, p. 327-331.
