Gheorghe Șincai s-a născut la 28 februarie 1754 în Râciu de Câmpie, jud. Mureș. A fost istoric, filolog, traducător și autor de versuri. A studiat la Colegiul „De Propaganda Fide” din Roma, unde, după cinci ani, a obținut titlul de doctor în filozofie și teologie. La Viena s-a perfecționat în studiul dreptului și în domeniul metodelor de predare și de conducere a școlilor. A activat ca profesor de poetică la Blaj, apoi ca director și catihet al Școlii Normale. În 1784 a devenit director general al școlilor române unite din Transilvania. A înființat sau reorganizat numeroase școli sătești, a pregătit cadre didactice și a fixat programele de învățământ. A tradus și elaborat manuale fundamentale, a tradus și editat cărți de popularizare a unor cunoștințe științifice și practice, însă opera vieții sale este scrierea istoriei integrale a românilor, elaborată timp de peste treizeci de ani, o amplă sinteză documentară, cu sute de surse variate. Preocupările sale pentru studiul limbii au constituit un alt aspect al complexei acțiuni de emancipare națională pe care o desfășura, prin demonstrarea latinității limbii române și prin expunerea metodică și inteligibilă a modului de învățare și folosire corectă a acesteia. În întreaga sa activitate didactică, în istorie și în preocupările sale enciclopedice, Gheorghe Șincai a preluat și sintetizat realizările înaintașilor, înscriindu-se în spiritul epocii și contribuind decisiv la renașterea românească. (Sursa: Dicționarul general al literaturii române, București, Editura Univers Enciclopedic, 2004-2009).
Cărțile aflate în expoziție:
Elementa linguae daco-romanae sive valachicae, Viena, 1780.
Îndreptare cătră aritmetică : întâia parte, Blaj, 1785.
Elementa lingvae daco-romanae sive valachicae, Buda, 1805 [coligat cu Epistola Georgii Sinkai de Eadem ad spectabilem et clarissimum virum Ioannem de Lipskky, 1804].
Chronica românilor şi a mai multor némuri…, Ed. a 2-a, București, 1866.
Compartimentul Colecții speciale, Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare
