Grădina mea de vis sau arta cultivării plantelor decorative
– Expoziție de carte realizată la Sala de lectură Carte curentă –
Există astăzi numeroase scrieri și documente arheologice care atestă existența plantelor decorative de cameră încă de la popoarele antice. Cu peste 5000 de ani în urmă, chinezii cultivau azaleea și alte plante decorative în ghivece sau în alte tipuri de vase, și cu acestea înfrumusețau palatele. În Japonia era creată o atmosferă mistică în jurul unor plante ornamentale, precum palmierul numit „kan-non-cizu”, considerat a fi al zeiței sau prințesei luminii, statut de care se bucură și azi.
Una dintre cele mai vechi imagini cu plante în ghivece este un basorelief din templul de la Deir el Bahri de lângă Teba, construit în timpul reginei Hatshepsut (1490-1468 i.e.n) a Egiptului Antic.
Plantele erau aduse din Africa de Est. În Grecia Antică plantele ornamentale erau asociate după reguli extrem de elaborate, pentru fiecare dintre ele folosindu-se diferite tipuri de recipiente. Aceasta grupare de plante în ghivece a rămas o tradiție ce se păstrează și astăzi la decorarea ferestrelor, scărilor și grădinilor interioare în țările mediteraneene.
Plantele ornamentale nu sunt doar un element de decor; ele sunt o sursă de sănătate. Prin capacitatea lor de a purifica aerul, eliminând toxinele și eliberând oxigen, plantele contribuie la crearea unui mediu de locuit mai sănătos. De asemenea, prezența lor poate reduce semnificativ nivelurile de stres, îmbunătățind starea de spirit și concentrarea.
Sursa: Plante de apartament, Şelaru, Elena, Ed. a 2-a adăug..- Bucureşti, Ceres , 2004, p. 5-6.
