Titu Maiorescu
1880. La îndemnul profesorului său, Grigore Silași, Petre Dulfu, care îl seconda în activitățile Societății de lectură „Iulia” de la Universitatea din Cluj, trimite Academiei Române o serie de lucrări elaborate de el pentru a fi discutate în cadrul secției literare. (E. Glodariu, Societăți Culturale Românești din Monarhia Austro-Ungară și Academia Română, în „Acta Musei Napocensis”, XI, 1974).
1880. Elie (Ilie) Pop, învățător în Șomcuta Mare, îi trimite lui Iosif Vulcan, spre publicare, în „Șezătoarea” creația epică Inelul smeului (poveste din Chioar), care va apărea în nr. 6/1880, p. 49-51. Opera este o îmbinare de două episoade, având în loc central motivul căsătoriei celor 100 de frați cu cele 100 de surori.
3 ianuarie 1880. Ca urmare a unei conferințe lingvistice ce s-a ținut la Satu Mare, apare lucrarea Declarațiune causʼa limbii române dʼin Comitatului Satu Marelui, de Ioane Marcu cu literele „Presei libere”, care dezbate în spiritul ideilor lui Timotei Cipariu proiectul de reformă al ortografiei limbii române propus de Titu Maiorescu. Cuprinde capitolele: Prologu, Regule fundamentali, Proiectul Comisiei academice și Epilog. Se pare că observațiile intelectualului sătmărean Ioane Marcu (1831-1886), expediate spre consultare Academiei Române, au fost studiate de Titu Maiorescu, dar nu au fost acceptate decât parțial. Așa poate fi privit și articolul magistrului, intitulat În contra neologismelor, publicat în „Convorbiri literare”, Iași, an. XV, nr. 8/1881, p. 287. (Vezi Antonescu Nae, Din presa sătmăreană de altădată, Satu Mare, Editura Citadela, 2013).
Ianuarie 1880. Victor Mihalyi de Apșa, episcop al Lugojului, descoperă întâmplător, în decembrie 1879, în satul Grădiștea de lângă Ulpia Traiana Sarmizegetusa, o tablă de marmură închinată Dianei Augusta, pe care i-o trimite fratelui său, Ioan Mihalyi de Apșa, pasionat de istorie și arheologie, mare patriot, pe care acesta o pune ca temelie în zidul casei pe care a construit-o. (Vezi Mitropolitul Dr. Victor Mihalyi de Apșa, fiu al Maramureșului și al Neamului Românesc de Mihai Dăncuș și Gheorghe Todincă, în „Acta Musei Maramorosiensis”, vol. VII, Sighetu Marmației, 2008, p. 266).
5 mai 1880. La Homorod are loc Conferința intelectualilor români din Comitatul Satu Mare, „în cauza ortografiei limbei române din ocaziunea proiectului înaintat prin dl. Maiorescu Academiei Române”. Secretar al Conferinței este dr. Vasile Lucaciu, care își continuă studiile postdoctorale la Universitatea din Budapesta. Despre acest eveniment, studentul Vasile Lucaciu, născut în comuna Apa, județul Satu Mare, la 22 ianuarie 1852, îl informează și pe iubitul său profesor Alexandru Roman, membru fondator al Academiei Române din partea Maramureșului. Relația celor doi mari patrioți și intelectuali români din Budapesta, ferm atașați cauzei naționale, este dovedită de corespondența dintre ei.
3 iunie 1880. O nouă Conferință a intelectualilor români sătmăreni (în care secretar este din nou dr. Vasile Lucaciu) are loc la Homorod, în chestiunea ortografică derivată din Proiectul înaintat de Titu Maiorescu Academiei Române. Reuniunea dezbate în amănunt disputele dintre curentele lingvistice din forumul de la București și adoptă o „Declarațiune”, care este trimisă Academiei Române.
7-9 august 1880. Adunarea ASTRA de la Turda a aprobat noua conducere, cu Timotei Cipariu în funcția de președinte, Iacob Bologa – vicepreședinte, Barițiu – secretar I și Iosif Hodoș – secretar II.
9-10 august 1880. După încheierea Adunării generale a ASTREI de la Turda, la stăruința lui George Pop de Băsești, are loc o consfătuire politică intimă în casele lui Ioan Rațiu din localitate. Iau parte George Barițiu, Iacob Bologa, Partenie Cosma, Ioan Rațiu, V. Roman și George Pop de Băsești. Scopul consfătuirii: restabilirea solidarității naționale a românilor din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș.
18 septembrie 1880. În Observatorul lui George Barițiu („ziar politic și cultural”), An III, nr. 72 este publicat Procesul verbal al „Conferinței intelectualilor români” din Comitatul Satu Mare, ținută la Homorod.
26 octombrie 1880. Profesorul de literatură al lui Petre Dulfu la Universitatea din Cluj, Grigore Silași, îi trimisese lui Vasile Alecsandri câteva din încercările literare ale studentului său preferat, iar în această zi de octombrie vine și răspunsul, încurajator, pentru tânărul Dulfu. „Sunt de acord cu D-voastre în ce privește talentul poetic al tinerului P. Dulfu. Ziua bună se cunoaște de dimineață, zice românul. Talentul esistă și e menit a se dezvolta cu timpul, pentru a da naștere la opere de valoare cari vor îmbogăți literatura română …” (Vezi „Familia” nr. 52 din 24 decembrie 1895, în cadrul Medalionului „Petre Dulfu”).
…
Dr. Teodor ARDELEAN,
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare
Text publicat în Gazeta de Maramureș (17 martie 2025)
