150 de ani de la nașterea lui Constantin I. Parhon – Jurnalul filatelic

Constantin Ion Parhon (1874-1969) este una dintre cele mai importante personalități ale științei medicale românești, cunoscut atât pentru contribuțiile sale remarcabile în endocrinologie, cât și pentru implicarea sa activă în viața publică și academică din România.

Este considerat fondatorul endocrinologiei în România, domeniu medical ce studiază glandele endocrine și hormonii, și a jucat un rol major în dezvoltarea acestuia la nivel internațional.

Constantin I. Parhon s-a născut la 15 octombrie 1874, în Câmpulung Muscel (județul Argeș), România.

Deși inițial a fost atras de științele naturale și a studiat biologia la Facultatea de Medicină din București, și-a canalizat atenția spre medicină, devenind medic în 1900. De-a lungul anilor, Parhon a fost profund interesat de fiziologia și patologia sistemului endocrin, domeniu care la acea vreme era încă relativ puțin explorat.

Cu ocazia celebrării a 150 de ani de la nașterea lui C. I. Parhon, Romfilatelia, în colaborare cu Arhiva Națională a României, a lansat pe data de 15 octombrie 2024 emisiunea filatelică intitulată „C. I. Parhon, 150 de ani de la naștere” (LP #2490).

Mihai Criste a realizat designul mărcii poștale, care are o valoare nominală de 13 lei și prezintă un portret al savantului într-un cadru de laborator medical. Pe plicul „prima zi” este reprodus un facsimil al legitimației de student emisă de Universitatea din București.

Una dintre cele mai mari realizări ale lui Parhon este studiul glandelor endocrine, cercetările sale contribuind la dezvoltarea endocrinologiei ca specialitate medicală.

Împreună cu Moise Goldstein, Parhon a publicat în 1909 lucrarea „Secrețiile interne”, una dintre primele cărți din lume dedicate acestui subiect. Aceasta a fost o lucrare pionierat în înțelegerea rolului glandelor endocrine, precum tiroida, hipofiza și suprarenalele, în funcționarea generală a organismului.

Contribuțiile sale în endocrinologie nu s-au oprit aici. Parhon a efectuat numeroase studii asupra tulburărilor hormonale, inclusiv asupra afecțiunilor tiroidiene, și a fost printre primii care au subliniat importanța echilibrului hormonal pentru sănătatea generală a corpului.

De asemenea, Constantin Parhon a fost un susținător fervent al unei perspective interdisciplinare în medicină, combinând endocrinologia cu neurologia, psihiatria și gerontologia (studiul îmbătrânirii). În acest sens, a fost coautor al unor lucrări de referință care au pus bazele gerontologiei moderne.

Pe lângă cariera sa medicală și științifică, I.C. Parhon a avut o activitate academică deosebit de intensă. A fost profesor universitar a Facultatea de Medicină din Iași (1913-1933) și de Clinica Endocrinologică la Facultatea de Medicină din București (1933-1940; 1940-1958) și a contribuit la formarea a generații întregi de medici. În 1928, a devenit membru corespondent, iar din anul 1939 membru titular și președinte de onoare al Academiei Române, o recunoaștere a valorii sale științifice.

După al Doilea Război Mondial, Parhon s-a implicat și în politică, fiind un susținător al regimului comunist din România. În perioada 1947-1952, a deținut funcția de președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale, echivalent cu funcția de șef al statului, fiind astfel primul șef de stat al României comuniste. În ciuda acestui rol politic, el și-a menținut activitatea academică și cercetările științifice, publicând lucrări importante în domeniul endocrinologiei și gerontologiei.

Constantin I. Parhon a murit la 9 august 1969, lăsând în urmă o moștenire de neegalat în medicina românească și mondială. Institutul Național de Endocrinologie din București îi poartă numele, în semn de omagiu pentru contribuțiile sale decisive în acest domeniu.
De asemenea, Parhon a fost o sursă de inspirație pentru multe generații de medici și cercetători, nu doar datorită cunoștințelor sale medicale, ci și datorită pasiunii și devotamentului său față de știință și educație.

Constantin I. Parhon rămâne o personalitate emblematică în istoria medicinei românești și mondiale, fiind unul dintre pionierii endocrinologiei și un vizionar în studiul îmbătrânirii și al tulburărilor hormonale. Deși implicarea sa politică a fost controversată, contribuțiile sale științifice și academice nu pot fi contestate, el fiind una dintre figurile fondatoare ale medicinii moderne din România.