În cadrul Festivalului Internațional de Poezie de la Sighetu Marmației, ediția 50+1, s-a vernisat o expoziție de pictură a artistului Gheorghe Chivu, cel care este răsplătit cu așezarea numelui său pe frontispiciul Școlii Populare de Artă. De asemenea, a fost lansat volumul „Destin liric Gheorghe Chivu”, realizat de prof. dr. Ioan Dorel Todea și tipărit cu sprijinul Consiliului Județean Maramureș, la Editura Pandaprint Baia Mare.
Cartea beneficiază de două prefețe scrise de conf. univ. dr. Gheorghe Mihai Bârlea („Gheorghe Chivu – mentorul tinereții literare”) și prof. dr. Teodor Ardelean („O monografie necesară și eficientă”).
În cadrul manifestării au fost înmânate premiile festivalului de către juriul condus de prof. univ. dr. Ovidiu Pecican de la Cluj-Napoca și titlul de Cetățean de Onoare al județului Maramureș autorului cărții, moment oficiat de către președintele Consiliului Județean, Ionel Bogdan.
Redăm în continuare textul prefeței realizate de către directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare:
O monografie necesară și eficientă
Prefață
Volumul de față, care cuprinde biografia și axiografia dascălului și cărturarului Gheorghe Chivu, vine pe piața cărților despre oamenii de valoare ce s-au „ridicat” din Maramureș, exact la momentul potrivit. În ciuda dialecticii vremurilor pe care le parcurgem, mai sunt în viață o bună parte dintre cei ce l-au cunoscut pe „maestrul Chivu” și, pe cale de consecință, este și firesc ceea ce s-a întâmplat ca unul dintre acești „cunoscători” să se învrednicească cu o astfel de oglindă antroposferică. Domnul prof. dr. Dorel Todea, care s-a validat în timp drept un bun „monografist”, iată că ne oferă jertfa sa de neodihnă și cercetare pentru deslușire, pe cât se poate a tainelor unui destin interesant, forfecat prin vremuri și de vremuri, dar așezat în rame mentoriale de mulți dintre cei cu care s-a însoțit în diverse activități culturale, educative, inspiraționale… Este un gest salutar și salvator în același timp, căci toți cei ce l-au cunoscut pe Gheorghe Chivu suntem într-un fel sau altul sub cupola de responsabilitate morală care ne obligă să-l aducem în prim plan pe cel ce a înnobilat planurile literaturii și artelor, peste tot pe unde l-au purtat cursorii vieții, dar mai ales la Sighetul Marmației și Baia Mare, capitalele sale de eminență și elocvență cărturărească. Cartea de față împlinește și complinește visul unei arcade de timp, din care remarcăm în primul rând lucrarea de diplomă „Gheorghe Chivu. Studiu monografic”, realizată de Dragomir Ignat în 1977 (conducător: lector univ. dr. Ion Pop), dar și alte referințe purtând nume prestigioase: Nae Antonescu, Eugen Barbu, Augustin Cozmuța, Emil Manu, Ion Oarcăsu, Gheorghe Pârja, Alexandru Piru, Marian Popa, Echim Vancea, Pamfil Bilțiu, Laura Temian, Ioan Ardeleanu-Pruncu, Petre Got, Vasile Radu Ghenceanu, Negoiță Irimie și alții, categorie care cuprinde, cu toate accentele posibile, pe acribiosul bibliograf de la Baia Mare, Angela Monica Jucan. Domnia sa trebuie pomenită, cu pioșenie, respect și regret atât pentru inițiativa personală de a se angrena într-o investigație teribil de tenebroasă, a vieții și activității poetului și artistului Gheorghe Chivu, trecut prin multe episoade meandrice, pe cărările vieții sale, de la Chirnogeni (Constanța) până în Nordul cel Statornic, cum s-ar putea defini limanul ultim al vieții, cât și pentru exemplaritatea și dăruirea de a se achita de sarcina „îmbrățișării” lui Gheorghe Chivu cu celelalte 99 de personalități trecute în veșnicie maramureșeană, dar ridicate la rampa închinăciunii, la momentul Centenarului Marii Uniri.
L-am cunoscut personal prin 1977 la Cenaclul „Nord” de la Biblioteca Județeană Maramureș, dar ne-am apropiat mai mult prin vizitele „pe teren” făcute la Sighetul Marmației, ca lucrător la Comitetul de Cultură județean. Era ușor de catalogat în rândul intelectualilor rafinați și de anvergură, mereu acasă cu de toate, elegant, cumpătat, înțelept și echilibrat. Ne era clar tuturor celor din jurul lui că „maestrul Chivu” făcea parte dintr-o altă „categorie”, elitismul său neostentativ, chiar dacă nu se îngemăna cu vremurile „roase” de alte „directive”, era certificat prin toate elementele. „Lord” sau „înțelept”, „maestru” sau „magistru” erau cuvinte asumate chiar și fără rostiri emfatice, într-un respect al omului care a făcut artă cu artiști de mare talie sau literatură cu amfitrionii genului. Și apoi, l-am cunoscut și mai bine prin relatările lui Sorin Zaharia și celorlalți membri ai familiei, toți foarte buni prieteni ai mei, dar mai ales ai operațiunilor de refacere a memoriei „maestrului Chivu”, întru bună așezare în creuzete de timp (Intreprindere rară și nobilă asumată de familiile Zaharia și Halga!). Poate că și din aceste detalii izvorăște bucuria mea că prietenul Dorel Todea, coleg de doctorat în prima promoție la Filologia băimăreană, a fost „biruit de gândul” că o cercetare monografică este extrem de necesară acum, cât încă mai suntem limpezi la memorie și înclinați spre recunoștință față de toți „contributorii”. Nu voi analiza aici lucrarea profesorului Dorel Todea, lăsând cititorilor satisfacția unei lecturi cursive, în care atât spiritul analitic cât și spectrul sintetic fac servicii unei hermeneutici elevate și unei axiologii culturale de ținută academică.
O carte unghiulară, poate chiar „vernaculară” și „ventriculară”! Cine citește să înțeleagă și cine ajunge la finalul ei să mediteze pozitiv și asumativ! Fericiți cei ce l-au cunoscut pe Omul generos care a căutat Frumosul uman și Dumnezeiesc în toate elementele sale! Iar cei ce n-au avut o astfel de „împlinire” să-i cerceteze cu sensibilitate creațiile, mai ales poeziile, atât de profunde încât ți se pare că Gheorghe Chivu a trebuit să se nască la malul mării tocmai pentru a-l înțelege noi ceilalți mai bine pe Ovidiu, cu toate „Tristele” și „Ponticele ” Sale!
Surse: Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare – Facebook
Redacția „e-Bibliotheca septentrionalis” – Blog
