Comunităţile noastre au nevoi multiple şi pe multe planuri. Voi decela însă în rândurile de faţă o nevoie foarte mare, dar despre care se vorbeşte foarte puţin. Nevoia de a avea cât mai mulţi „oameni de suflet”, iar în situaţia de faţă înţeleg prin „oameni de suflet” acele persoane despre care se poate spune că au un „suflet mai mare decât trupul”. Sau, altfel spus, că performanţele lor de suflet întrec în anvergură performanţele lor existenţial-materiale.
De ce am pus astfel problema? Pentru că, în fapt, Providenţa divină ne dăruieşte multă „calitate interioară”, dar cel mai greu este a descoperi, a ocroti, a cultiva şi a recunoaşte o astfel de „calitate”. Viaţa este o permanentă cursă cu obstacole, iar uneori obstacolările sunt chiar nevinovate. De cele mai multe ori însă, obstacolele sunt fie obiective, impuse de „dificultăţile de cale”, fie subiective, generate de ură, vrajbă, pizmă şi celelalte comportamente „păcătoase” ale semenilor.
Este minunat însă când putem identifica printre noi oameni care, într-un fel sau altul, într-o măsură mai mare sau mai mică, duc mai departe „Duhul locului”. Aici îi găsim pe oamenii de suflet. Ei îşi confundă viaţa cu viaţa semenilor, au un mai dezvoltat simţ al „nevoilor locale”, dar şi simţul practic de rezolvare al acestor probleme. Ei pot identifica nevoile generale, căci fiecare este prea preocupat cu nevoile personale, ei pot sluji cu pasiune şi devotament cauze superioare, ei pot vedea de ce modele mai e nevoie, de ce iniţiative, de ce elemente de propăşire a semenilor. Propăşire chiar înseamnă să fii de partea lucrurilor înalte, binefăcătoare, mângâietoare şi sfinţitoare.
Oamenii de suflet sunt beneficiarii boabelor de rouă din dimineţile vieţilor noastre. Au sufletul mereu curat şi permanent curăţat. Ei sunt valoroşi nu atât pentru sinele lor, nu atât pentru familiile lor sau breasla lor profesională, cât mai ales pentru comunitatea în care trăiesc. Pentru că toate comunităţile au sufletul lor, iar pentru a avea elevanţă şi relevanţă e nevoie de cât mai mulţi oameni de suflet. Să-i căutăm, să-i respectăm, să-i cultivăm! Şi să-i înmulţim dacă se poate. Iar înmulţirea se face prin înmugurire. Aşadar, e nevoie de cât mai mulţi muguri tineri de „oameni de suflet”. Discipoli, apostoli, urmaşi, colaboratori… Ei vor deveni în timp promotori, promotivatori şi propovăduitori ai ideilor bune. Idei care vor ajuta comunităţile să propăşească material şi spiritual.
de dr. Teodor ARDELEAN,
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare.
(26 august 2013)
