Conceptul este atât de nou încât, după ce l-am folosit de câteva ori în discursuri publice, au început să curgă și replici, și reclamații, și reproșuri. Dar, după cum se știe ce greu se impune, de regulă, noul în orice domeniu, nu mi-am făcut probleme din asta. Căci „bunăstarea cognologică” funcționează de când lumea, cel mai probabil de la momentul în care Dumnezeu Creatorul l-a îndemnat pe Adam „să dea nume” ființelor și lucrurilor din proximitățile edenice. Nu insist pe o definiție fixă, dar am folosit conceptul zilele trecute, la Suciu de Sus, acolo unde Asociația „Cultura Suciu de Sus” (Președinte Adrian Marchiș) a organizat un regal colocvial cu un titlu superb: „Cultura Suciu de Sus la ea acasă!” și am fost perceput integral de asistența venită să vadă elementele de tezaur arheologic expuse într-o sală de clasă, în care tronau tablourile marilor domnitori români. Arheologi de renume, în frunte cu Kacsó Carol din Baia Mare și Liviu Marta din Satu Mare, au detaliat apoi, în sala Căminului cultural, chestiuni fundamentale despre istoricul uriașelor descoperiri care au întemeiat conceptul „Cultura Suciu de Sus”. Am simțit pe fețele celor prezenți cum se petreceau acumulările de informații și cum cultura prin felul său special de insinuare-emergența dădea și confort cognologic și reconfortare psihică.
E o minune reală modul acesta de a boteza cele mai reprezentative elemente de patrimoniu descoperite pe o arie de multe zeci de mii de kilometri pătrați prin toponimul vedetă (primar) sau cel mai relevant pentru acest etaj de civilizație creativă. Lumea științifică e familiarizată cu toate detaliile, noi ceilalți ne putem mulțumi cu a ști „câte ceva” despre Cultura Cucuteni, Cultura Hallstatt, Cultura Hamangia, Cultura Wietenberg, Cultura Sărata Monteoru, Cultura Gumelnița, Cultura Baden, Cultura Criș, Cultura Boian etc. Dacă i-am întâlni, spre exemplu, prin zonele noastre de prospectare arheologică pe studenții, masteranzii și doctoranzii profesorilor Carola Metzner-Nebelsick și Lovis Nebelsick, arheologi de faimă europeană și mondială, am fi uimiți să aflăm și despre culturile: Starčevo-Criș, Gura Baciului, Vinča-Turdaș, Petrești, Dudești, Ciumești, Tisa, Salcuta, Cernavodă I, Vădastra, Stoicani-Aldeni, Precucuteni, Coțofeni, Horodiștea, Foltești, Otomani etc. Ba, mai mult, acești pasionați scormonitori ai patrimoniului subteran ne-ar putea face descrieri și comparații, grafice evolutive, intersecții, influențe, impulsuri, diviziuni, difuziuni, divergențe ș.a.m.d. Este ceea ce noi ceilalți nu putem înțelege în detaliu, dar putem pricepe la general. Sunt localități reper istoric, sunt toposuri identitare dominante pentru anumite epoci, sunt dovezi pertinente și peremptorii care dau identitate prototipică.
Iar dacă ești din Suciu de Sus sau din perimetrul repertoriat pe hărțile arheologice trebuie să te lași cuprins atât de fascinațiile acestor locuri ale memoriei, cât și de bucuria de a fi azi „mai bogat în timp”. Căci cu cât vârsta noastră mică, a contemporanilor, se completează cu sutele sau miile de ani „trăite” pe același câmp de viețuire, cu atât ni se pare că ne putem prelungi viața noastră pe coordonatele unui timp mereu presant, stresant și imprevizibil, mai ușor spre trecut, mai greu cu viitorul! Sunt doar detalii ale unei „zone” spațio-temporale, ce ni se oferă. Noi le dăm o parte din timpul nostru de azi celor pe care îi cercetăm sau îi repertoriem, dar câștigăm, la schimb echitabil, de tip Kronos sau Kayros, … Identitate! Și, în plus, confort emoțional și spiritual, expresii certe ale Bunăstării Cognologice, superioară în valoare, grandoare și splendoare celorlalte tipuri (chiar tentante) ale Bunăstării Umane!
P.S. Participarea la simpozion a celui mai cunoscut „olar dac” Daniel Leș, prin atelierul pedagogic organizat ad-hoc, constituie nota maximă ce dă completitudine manifestării, mai ales prin vasele de lut ce reproduc artefacte descoperite la Suciu de Sus și dispărute în timp. „Reconstituirea” este o metodă certă de lucru în arheologia modernă!
de dr. Teodor ARDELEAN,
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare.
Sursa: Gazeta de Maramureș (26 Octombrie , 2021)
