Episcopul Emilian Birdaș
29 decembrie 1975. Este publicat în Monitorul Oficial Decretul Consiliului de Stat al RSR nr. 289 prin care P.S. Emilian Birdaș este recunoscut Episcop al Eparhiei Alba Iulia.
1954. În publicația „Glasul Bisericii”, An XIII, nr. 9-10, p. 511-523 Emilian Birdaș este prezent cu studiul teologic Originea istorică a voturilor monahale.
29 noiembrie 2015. În publicația electronică adevărul.ro citim articolul despre Cum au reușit ierarhi ai BOR să „dribleze” Securitatea și să readucă la viață Episcopia ortodoxă de Alba Iulia în epoca Nicolae Ceaușescu. Un adevărat documentar care evidențiază rolul uriaș al lui Emilian Birdaș (datele provenind dintr-un alt articol semnat de Părintele Ștefan Urda în revista „Dacoromania”). Argumentele invocate în materialul înaintat conducerii Statutului Român au fost de ordin religios, istoric și național. Din punct de vedere istoric, s-a subliniat că Alba Iulia a fost capitala Daciei Felix și apoi a Principatului Transilvaniei între 1541 și 1699, că aici a desăvârșit „Unirea” Sa Mihai Viteazul, că aici au fost condamnați la moarte și executați Horea, Cloșca și Crișan și că aici s-a hotărât Unirea Transilvaniei cu România la 1 Decembrie 1918. Dar cel mai pertinent element făcea trimitere la faptul că, dacă într-un oraș atât de important pentru români funcționează o Episcopie Romano-Catolică maghiară, ar fi normal și firesc să fie prezent și un scaun episcopal ortodox românesc! Autorul accentuează că „paternitatea ideii de readucere la viață a scaunului episcopal albaiulian i-a aparținut în totalitate” vrednicului Emilian Birdaș și de aceea trebuie să considerăm „Episcopia Alba Iulia ca pe o operă a sa”!
26 aprilie 2022. În publicația salutsighet.ro, Ioan Ardeleanu Pruncu semnează articolul intitulat Alexandru Glodeanu: De la păscut oile, la fizica nucleară!”. Un martor încă viu al unui controversat veac de istorie, născut la 15 noiembrie 1931 la Strâmtura, este adus în atenția publică atât prin succesele sale profesionale, cât și prin marile bariere ce i-au fost așezate în cale (datorită așa-zisei origini „nesănătoase”). Primele rezultate deosebite le-a obținut în 1960 cu o lucrare publicată în Physical Review Letters din SUA, prima lucrare de fizică experimentală din România apărută în prima revistă de fizică din lume! A avansat profesional parcurgând toate treptele, de la cercetător stagiar până la director general și… conducător de doctorate. Și a rămas cu sufletul pe Valea Izei, în Maramureș, chiar dacă printre „păstorii” săi au fost Miron Nicolescu, Horia Hulubei sau Șerban Țițeica!
26–27 iulie 1941. P.S. Nicolae Colan îl hirotonește „întru ierodiacon” pe călugărul Emilian Birdaș, iar în ziua următoare „întru ieromonah” pe seama Mănăstirii „Sfânta Ana” Rohia. Prima „ascultare” dată de episcop a fost de a administra mai multe parohii din Țara Lăpușului lipsite de preoți.
1 iunie 1963. Prin adresa nr. 6180/1963, emisă de Departamentul Cultelor București se comunică Episcopiei Romanului și Hușilor, cabinetului P.S. Partenie Ciopron, că se recunoaște de către autoritatea de stat trecerea arhim. Emilian Birdaș din postul de vicar al Episcopiei în postul vacant de conducător al bisericii fundaționale „Reîntregirea Bisericii Ortodoxe Române” din Alba Iulia. De menționat că atât pentru Biserica Ortodoxă cât și pentru Statul Român, Alba Iulia constituia un loc cu o rezonanță aparte: continuitate romană unică prin refolosirea castrului până în jurul anului 1700, centru de putere pentru Transilvania, centrul politic al Principatului și cetate militară habsburgică, sediul Episcopiei Catolice a Transilvaniei, oraș bimilenar etc.
4 august 2016. La Palatul Parlamentului, Sala „Constantin Brâncuși” a avut loc vernisajul expoziției „In memoriam Vasile Kazar”. Au fost expuse lucrări de grafică executate de artistul emerit Vasile Kazar și de o parte din elevii lui (din colecția George Șerban): Ion State, Octav Grigorescu, Nicolae Săftoiu, Harry Guttman, Mălina Juravle, Ion Panaitescu, George Pătru, Petre Pusztai, Vasile Socoliuc, Mircia Dumitrescu, Done Stan, Dan Erceanu, Adrian Dumitrache, George Leolea, Cornelia Danet, Ion Donca, Dan Stanciu, Aurel Bulacu, Constantin Baciu ș.a. Vasile Kazar (1913-1998) a fost cel mai de seamă grafician pe care l-a dat Maramureșul și unul din cei mai influenți artiști plastici români ai secolului XX. Pentru a se putea retrage pe timpul verii în Maramureș, și-a cumpărat la Vadu Izei o casă tradițională din lemn, care a devenit loc de pelerinaj pentru mulți dintre artiștii și criticii de artă ai acelor vremi, loc mirific atât din punct de vedere peisagistic cât și pentru rodnicia gândirii.
26 martie 1936. Francisc Nistor (născut la 5 decembrie 1908 în Sighetul Marmației, mare muzeolog maramureșean, „director întemeietor”) trimite o scrisoare Fundației conduse de Dimitrie Gusti, prin care solicită suma de 25.000 de lei necesară pentru ca „să construim (o casă) una nouă. Casa se poate construi aici în oraș cu meșteri maramureșeni”. Această casă, Francisc Nistor o propune pentru Muzeul Satului, deoarece „o casă țărănească care să corespundă cerințelor n-am găsit nicăieri spre vânzare”. În aceeași scrisoare F. Nistor se referă și la biserica din Dragomirești .
1969. Vasile Sergiu Nistor, născut la 30 mai 1942 (fiul marelui etnograf și muzeograf Francisc Nistor, absolvent al Liceului „Dragoș Vodă” Sighetu Marmației și al Facultății de Fizică a UBB, își susține teza de doctorat cu titlul Studiul imperfecțiunilor locale în cristale ionice prin Rezonanța Electronică de Spin. Conducător științific: acad. Ioan Ursu. Pentru această lucrare, tipărită în același an, cercetătorul obține Premiul „Dragomir Hurmuzescu” al Academiei Române.
21–22 noiembrie 1918. Este noaptea în care cele opt fiice ale lui Ioan Mihalyi de Apșa au brodat Drapelul Național trimis de la Cluj de către Iuliu Maniu, la Sighet, la Casa Mihalyi, prin Longin Mihalyi, fiul lui Ioan Mihalyi de Apșa, care era student la drept. Brodarea s-a făcut cu cele mai fine fibre de mătase colorată, fiind evidențiate însemnele naționale. În 22 noiembrie, la ora 10 și jumătate, Lucia Mihalyi de Apșa (în vârstă de 15 ani), a ascuns drapelul în sân și l-a dus în piața centrală a orașului, pătrunzând cu abilitate până la locul evenimentului organizat. Pe acest drapel tricolor a depus jurământul dr. Vasile Chindriș, președintele Consiliului Național Român Comitatens și cei 34 de membri aleși. După terminarea ceremoniei, drapelul românesc a fost dus înapoi la Casa Mihalyi și arborat în balcon. La 1 Decembrie 1918 legendarul drapel a ajuns la Alba Iulia.
21 iunie 1996. Într-un interviu acordat ziaristei Tita Chiper în săptămânalul „Dilema”, maestrul Vasile Kazar (născut la Sighetul Marmației la 30 iulie 1913 într-o familie înstărită de evrei) mărturisește: „Eu când m-am născut, mai trăia Franz Josef, exista ceea ce se cheamă Europa Centrală. Nu numai pentru mine și ai mei, dar și pentru mulți concetățeni de-ai noștri, orașul unde se ducea lumea la medic sau să cumpere nasturi era Viena. Pe urmă am apucat să-l văd pe Regele Ferdinand, pe Carol al II-lea și pe Mihai I. În decembrie 1989 eu credeam că o să fie ca înainte: o să apară, normal, PNȚ, PNL, parcă și auzeam cum tropotesc caii birjelor de pe Calea Victoriei. Credeam că ne întoarcem la civilizație. Dar se vede că normalitatea, civilizația, n-au fost visul tuturor”.
…
Dr. Teodor ARDELEAN,
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare.
Text publicat în Gazeta de Maramureș ( 22 Ianuarie 2024)
