4 noiembrie 1859. În publicația „Foaie pentru minte, inimă și literatură” a lui George Barițiu, nr. 38, p. 294, este publicată Orațiunea la deschiderea catedrei de limbă și literatură română în gimnaziul din Satu Mare, ținută de dascălul Petru Bran la 12 octombrie 1859.
10 noiembrie 1859. La cafeneaua Korona Hertzeg din Pesta aveau loc întâlnirile lui Alexandru Roman cu studenții români și aici au redactat împreună petiția către episcopii Andrei Șaguna și Vasile Erdeli, înregistrată la depunere cu această dată.
1860. În „Arhiva românească”, ed. II, Mihail Kogălniceanu publică Hrisov a lui Antonie, Patriarhul Țarigradului, 1389.
20 octombrie 1860. George Pop de Băsești își încheie serviciul militar obligatoriu (la Cluj) și se întoarce acasă, unde „… a salutat cu căldură … zorile restabilirei Constituțiunei, grăbind a intra în serviciul autonom al județului său, ocupând ca nobile officium, mai întâi postul de judecător și administrator cercual și mai târziu de consilier la Epitropia județeană a orfanilor” (Valeriu Braniște, Oameni, fapte, întâmplări, Cluj-Napoca, Dacia, 1980, p. 234).
13 decembrie 1860. În ședința Congregației Comitatului Maramureșului, la propunerea prefectului, se decide înființarea „Asociației pentru cultura poporului român din Maramureș”, care urmează să devină în scurt timp „azilul limbii, lumina minții și fântâna culturii noastre”. Totodată, comitele Iosif Man, unchiul lui Ioan Mihalyi de Apșa, lansează propunerea înființării unei preparandii locale și a unui „alumnen”, susținând această „întemeiere” cu 1.000 fl. De reținut că din partea Congregației s-a votat suma de 15.000 fl., veniturile izvoarelor minerale din Șuligu și amenzile încasate.
1861. La inițiativa lui Emanuil Gojdu s-a constituit „Comitetul pentru ajutorarea tinerilor juriști de la Universitatea din Pesta”. În Comitet sunt cooptați Alexandru Roman și Iosif Vulcan. Ulterior, organizația a sprijinit și studenți de la celelalte facultăți (filosofie, medicină, teologie).
1861. Societatea de lectură a tinerimii române de la Universitatea din Pesta (viitoarea „Petru Maior”) adresează Locotenenței regale o petiție în care urgentează numirea profesorului de limba și literatura română, în persoana translatorului Alexandru Roman.
5 februarie 1861. La Sighetul Marmației se alege Comitetul de conducere al Asociațiunii pentru Cultura Poporului Român din Maramureș. Peste câteva luni va fi înființată și ASTRA, la Sibiu (23 octombrie/4 noiembrie).
22 martie 1861. În „Foaie pentru minte, inimă și literatură” de la Brașov, An XXIV, nr. 12, p. 96 (cu continuare și miercuri 29 martie 1861, în nr. 13, p. 104), preotul Moise Sora Noac, slujitor al altarelor în zona Sătmarului, impresionat de importantul pas ce se făcea pentru înființarea Asociațiunii la Sibiu, sub președinția lui Andrei Șaguna (secretari: George Barițiu și N. Popea), trimite spre publicare un Salut (Cătră conferința națională din Sibiu). Este în fapt o odă patriotică, semnată „Bozînta Mare, 1861, M.S. Noacul”, din 24 de catrene, cu versuri înflăcărate și însuflețitoare. Autorul, născut în 20 iulie 1806 la Hațeg, dintr-o familie nobilă cu străvechi rădăcini, a perseverat în multe studii și a slujit mai multe altare în nord-vestul Românimii: Bicău, Homorodu de Mijloc, Hurezu Mare și Bozânta Mare, unde s-a și stins din viață la 13 decembrie 1862. A purtat corespondență cu personalități marcante ale culturii române: George Barițiu, Timotei Cipariu, August Treboniu Laurian ș.a. (Viorel Câmpean, Demersurile de înființare a „Astrei”, salutate în versuri de un preot sătmărean în „Eroii Neamului”, Satu Mare, serie nouă, an III, nr. 4 (9), decembrie 2011, p. 25-27).
5 aprilie 1861. Scrisoare trimisă din Corona (n.n. – numele latinesc al Brașovului) către Iosif Hodoș, prin care George Barițiu transmite îndemnul său ca românii să se afirme pe terenul politic legal cu cât mai multă energie și să se organizeze corespunzător.
4 mai 1861. Într-o scrisoare adresată lui George Barițiu la 4/16 mai 1861, Pavel Vasici- Ungureanu îi scrie cu mândrie că s-a bucurat de cele citite în „Gazetă” despre deputații noștri de la Pesta, iar din cei 18 români cu acest rang, Pavel Vasici îi amintește pe Mihali (Gavril Mihalyi de Apșa, septemvir comisar regesc al Maramureșului) și pe Manu (Iosif Man, comite suprem al Maramureșului în anii 1860-1875, membru al Casei magnaților). Iosif Man era și Președinte al Asociației pentru cultura poporului român din Maramureș. Pavel Vasici i-a cunoscut pe G. Mihalyi și I. Man încă din anul 1831, când a fost trimis în Maramureș unde izbucnise holera (vezi „Observatorul”, IV, 1881, nr. 77, p 309). Scrisoarea este reprodusă în George Bariț și contemporanii săi, vol. II, Editura Minerva, București, 1975, pp. 60-61).
24 iunie 1861. Într-o scrisoare trimisă de la Viena către Titu Maiorescu, Vincențiu Babeș îl roagă să asigure un sprijin pentru deputații români din partea presei franceze. Se menționează că zece sunt nobili foarte vechi. Se referă, desigur, la Gavril Mihali, care avea un „zel național exemplar”, dar și la Aloisiu Vlad, Vasile Buteanu, Ioan Faur. În furtunoasele dezbateri din 11 iunie 1861, Gavril Mihali propune să se scoată censul pentru alegătorii din Transilvania de la 8 florini la 5 florini, pentru a permite unui număr cât mai mare de români să participe la alegeri și să poată hotărî și ei în viața politică a Transilvaniei.
3 august 1861. Ia ființă la Budapesta revista „Concordia”, editată de Sigismund Pop între anii 1861-1870 și redactată de Alexandru Roman. Iosif Vulcan publică aici, între anii 1861-1864, versuri, proză, traduceri, articole.
…
Dr. Teodor ARDELEAN,
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare.
Text publicat în Gazeta de Maramureș (14 octombrie 2024)
