21 septembrie 1868. Cu ocazia serbărilor Societății de arme, la București, în prezența unui public numeros, Iosif Hodoș, recent numit ca membru fondator din partea Maramureșului în Societatea Literară Română, luă cuvântul și rosti un discurs emoționant și simbolic. În „Federațiunea”, în care este apoi publicat, citim: „Când limba se cultivă, ea tinde la unitate, precum una este poporul ce o vorbește, când cultivăm arta de a da la țintă, tindem a da la una singură; când ne îmbrăcăm țara cu strade ferate, tindem la unitatea comunicațiunei, și așa mai departe. Știți însă cum exprimă poporul asemenea tendințe de unitate? El o zice foarte natural, foarte pur și simplu: «noi românii tot una suntem». Și când o zice poporul aceasta, atunci ori ași putea crede, numai una nu o voi crede niciodată: nu cred că va piere vreodată dintre români conștiința unității naționale”.
18 octombrie 1868. La întâlnirea membrilor Societății „Petru Maior” a studenților de la Universitatea din Pesta, Alexandru Roman le vorbește despre nevoia „întăririi caracterelor” și trebuința de a urma „calea culturii”. De menționat că în această perioadă în Dietă aveau loc dezbaterile faimoaselor proiecte de lege pentru naționalități, iar Al. Roman era membru al acestei Camere. Printre participanți a fost și Ioan Slavici.
21 octombrie 1868. Este numit mitropolit la Blaj episcopul de Gherla Ioan Vancea, născut la 18 mai 1820 în satul Vășad din Bihor, supranumit nobiliar „de Buteasa”, deoarece familia sa se trăgea din acest sat al Țării Chioarului. Originile istorice sunt însă în Oncești (Văncești), Maramureș. În anul următor, însoțit de secretarul mitropolitan dr. Victor Mihalyi de Apșa, pleacă la Roma, unde, printre alte activități, săvârșește prima liturghie greco-catolică în limba română, în Catedrala Sf. Petru. În cadrul Conciliului Ecumenic Vatican I, Ioan Vancea de Buteasa a apărat autonomia, ritul și limba liturgică română.
1 Decembrie 1868. În fruntea „Asociației pentru cultura poporului român din Maramureș” este ales ca secretar Ioan Mihalyi de Apșa, cel ce de fapt semnase anterior în calitate de notar, actul ei constitutiv.
2 decembrie 1868. În procesul verbal al ședinței comitetului „Asociațiunii”, redactat și scris de dr. Ioan Mihalyi de Apșa, se menționa: „Comitetul Asociațiunii, fiind convins că societatea de lectură, de se va organiza în înțelesul statutelor sale, va putea aduce rezultate frumoase și folositoare în privința lățirei literaturii și culturii române naționale”.
15/27 decembrie 1868. Autograf de la Titu Maiorescu (1840-1917), critic literar, estetician și om politic, pe pagina de gardă a volumului lui M.J.G.D. Armengaud Les galeries publiques de l’Europe, Imprimerie générale de Ch. Lahure, Paris, 1866: „O piatră pentru clădirea etajului al cincilea. / Iassi, 15/27 Dec. 1868 / T. M.”. Pe aceeași pagină este textul nesemnat: „O cărămidă de acum un veac / venită din mâna lui Titu Maiorescu / ca să se ridice cu noroc așezarea / pe Teleajăn și cea din capul / și inima Țării. Clăditorului din / partea ostenitorilor dela Otopeni / 1969 Luna Darurilor”. Lucrarea se găsește la Secția Multiculturală a Bibliotecii Județene „Petre Dulfu”.
1869. După apariția în 1866 a volumului Poezii populare ale românilor (425 p.) de Vasile Alecsandri, istoria folcloristicii românești înregistrează noi dimensiuni, atât în culegerea materialelor, cât și în publicarea acestora. Astfel, în vara anului 1869 Societatea Literară „Orientul” stabilește un plan de culegere a folclorului în toate teritoriile românești. Ioniță Scipione Bădescu (n. 15 mai 1847 în Răstolțul Mare, Sălaj), care făcea parte din Comisia pentru Ardeal, desfășoară prima acțiune de culegere a folclorului maramureșean. De menționat că I.S. Bădescu a fost redactor la „Trompeta Carpaților” și la „Timpul” împreună cu Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale și Ioan Slavici. Ulterior a publicat o parte din materialul colectat în „Convorbiri literare”, făcând o selecție exigentă.
1869. În Precuvântare la lucrarea sa despre Actele sinodale ale Bisericii Greco-Catolice Române, cărturarul și profesorul de la Seminarul din Blaj Ioan Micu Moldovan scria: „Doamne, mare lipsă am avea de cunoașterea vieții și a fazelor prin care a trecut biserica noastră! Crescuți mare parte în școli străine și alăptați cu principii mai vârtos de ale străinilor, cunoaștem istoria, dreptul și așezămintele altora, iar despre ale bisericii noastre sau nu avem nici idee, sau de avem oarecari cunoștințe, acelea de regulă sunt prea defectuoase, acestea fiind cauzele neputinței noastre, atunci când încercăm să îndreptăm răul și greșeala”. Receptiv la aceste observații canonic metodologice, vicarul Tit Bud din Maramureș va pune în operă mai multe lucrări: Disertațiune despre episcopii și vicarii români din Maramureș (Gherla, 1891), Însemnări şi date despre înfiinţarea parohiei greco-catolice române din Sigetul Maramureşului (Gherla, 1905), Date istorice despre protopopiatele, parohiile şi mânăstirile române din Maramureş din timpurile vechi până în anul 1911 (Gherla, 1911) ș.a.
1869. În revista „Familia” condusă de Iosif Vulcan este publicat articolul studentului Simion Botizanu Seara de Sfânt Vasiu în Maramureș, citit anterior într-o reuniune a Societății „Petru Maior” din Budapesta. Este considerat primul material consacrat folclorului maramureșean. Autorul (16 iulie 1844 – 5 ianuarie 1873) mai publicase poezii în „Concordia”, „Federațiunea” și „Familia”.
…
Dr. Teodor ARDELEAN,
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare.
Text publicat în Gazeta de Maramureș (25 noiembrie 2024)
