Fenomenul Săpânţa

De dr. Teodor ARDELEAN,
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare.

Revista „Familia Română”, născută la Oradea „Mare”, dar „altoită” şi amplificată la Baia Mare în ultimii ani până la nivelul de „cea mai răspândită şi cunoscută publicaţie românească în lume”, a ajuns la numărul 1 (48), aprilie 2013*. Pe copertă, mereu „construită” cu măiestrie artistică dintr-un albastru sfânt românesc, nealterabil şi netransmisibil, ilustraţia şi titrarea spun totul printr-o sintagmă simplă. Numărul e dedicat, cu deschidere unghiulară maximizată, „Fenomenului Săpânţa”. Aşa am numit întreg buchetul de „odoare sfinte” din această aşezare maramureşeană, devenită în primul rând prin Cimitirul său Vesel „cea mai cunoscută localitate românească în lume”.

Acum, la Săpânţa, celebrului cimitir i se adaugă şi Mănăstirea Săpânţa Peri, a cărei biserică din lemn s-a „urcat” spre ceruri mai sus decât orice construcţie religioasă de lemn din lume. E o însoţire fericită, ce are menirea să salveze de la „uitare naţională” fosta ctitorie a Drăgoşeştilor de la 1391, Mănăstirea Peri, din satul Peri azi în Ucraina (Gruşevo), acolo unde savanţii aşează începuturile limbii române şi unde istoria menţionează primul succes de „emancipare”, prin obţinerea, pentru prima dată de către o mănăstire românească, a dreptului de stavropighie. Era cel mai înalt privilegiu oferit de a funcţiona direct sub „omoforul” Patriarhului de Constantinopol şi de a-şi exercita puterile jurisdicţionale peste „opt ţinuturi”, putând pregăti preoţi şi călugări şi având drept de a „tălmăci”. Ceea ce s-a şi întâmplat, aici fiind traduse în limba română şi copiate Psaltirea, Evanghelia, Legenda duminicii, Codicele şi Faptele apostolilor.

Toate acestea slujesc azi ca o „binecuvântare” a istoriei pentru a putea rosti cu bun temei că Maramureşul este un „tărâm primordial”. Altfel spus, „Maramureşul – înainte de toate şi Întâi în toate”!