De Nicolae Teremtus
În urmă cu câțiva ani a avut loc în Baia Mare un moment editorial deosebit. La Biblioteca Județeană ,,Petre Dulfu” din Baia Mare a fost prezentată o lucrare incredibilă pentru mineritul maramureșean, pentru mineritul din Transilvania. Volumul „Localități miniere din Transilvania, Banat și Maramureș, într-un atlas din secolul al XVIII-lea”, autori Traian Popescu și Volker Wollmann a ajuns pe rafturile Bibliotecii maramureșene.
Trebuie menționat că această lucrare a fost premiată de Academia română. Am vorbit cu autorii multe minute, zeci de minute despre carte, despre subiect, despre mineritul din Maramureș. Informațiile din volum sunt mai mult decât interesante și le prezentăm cititorilor noștri în materialul de mai jos.
Există puţine regiuni la nivel european, în care mineritul să aibă o vechime atât de mare, ca cele aflate în Transilvania şi Banat. Această constatare se bazează pe descoperiri arheologice care datează din mileniul III a. Chr., (dacă ne gândim la statuile reprezentând mineri descoperite la Baia de Criş (jud. Hunedoara), apoi din perioada daco-romană, semnalate în special la Alburnus Maior (Roşia Montană), Ampelum (Zlatna), în zona Ruda-Brad şi în alte puncte din Cadrilaterul Aurifer al Transilvaniei, sau în Banat la Moldova Nouă.
Volker Wollmann
Urmărirea filoanelor bogate mai ales în conţinut auro-argentifer la adâncimi tot mai mari presupunea folosirea unor documente cartografice, cu alte cuvinte a hărţilor miniere. Astfel de documente existau începând din primele decenii ale veacului al XVIII-lea la fiecare oficiu minier sau au fost puse la îndemâna specialiştilor diferitelor sectoare miniere. Pe măsură ce utilizatorii le considerau depăşite, multe dintre ele au fost date uitării, risipite sau chiar distruse. Alte hărţi miniere au dispărut în momentul închiderii multor întreprinderi miniere în anii 1990 – 2005, cu toate că prin grija Serviciilor Judeţene ale Arhivelor Naţionale au fost salvate convolute întregi cu astfel de documente. O „soartă” mai norocoasă au avut documentele cartografice care s-au păstrat în original la instituţiile centrale care au coordonat activitatea minieră.
Cele mai multe se găsesc la ora actuală la Arhivele Naţionale, Serviciile Judeţene Cluj (Fondurile: Tezaurariatul Minier al Transilvaniei, Oficiul Minier Superior Minier Zlatna, Direcţia Minieră Cluj), Timiş (Fond: Direcţia Minieră Oraviţa), Caraş-Severin (Caransebeş), Maramureş, Hunedoara. Un număr considerabil de hărţi miniere face parte din patrimoniul unor muzee, cum ar fi cel al Banatului Montan din Reşiţa sau Muzeul Judeţean de Istorie Maramureş din Baia Mare.
Multe hărţi referitoare la exploatările miniere din Transilvania, Banat şi Maramureş se păstrează în arhive din străinătate. Aşa cum este de aşteptat, un număr apreciabil se află la Viena, în Hofkammerarchiv – Finanzarchiv: Montanabteilung, altele se păstrează la Institutul Federal Geologic. Un lot considerabil se află la Arhiva Centrală Minieră de Stat a Slovaciei, la Banská Štiavnica (Štátnyústrednýbanskýarchiv Banská Štiavnica) şi la Arhiva de Minerit din Bratislava.
În Biblioteca Naţională a Moraviei din Brno, fondată în anul 1817 pe lângă „Mährisches Franzens-Museum”, se păstrează o colecţie cartografică alcătuită de diplomatul german Bernhard Paul Moll (1697 – 1760), care conţine un material documentar foarte importat şi inedit pentru istoria mineritului de pe actualul teritoriu al României. Colecţia, care s-a întocmit în anii ’40 – ’50 ai secolului al XVIII-lea, cuprinde 13.000 de hărţi şi planuri.
După modelul hărţii Imperiului Habsburgic Tabula Geographica Europae Austriaca Generalisa cartografului german Johann Christoph Homann, Moll şi-a împărţit impresionanta colecţie în două mari secţiuni: Atlas Austriacus şi Atlas Germanicus. De interes major esta prima secţiune, în special capitolul Curiozităţi, cu planuri inedite, reprezentând localităţi miniere din Transilvania, Banat şi Maramureş. Data întocmirii acestor documente cartografice coincide cu o perioadă în care mineritul transilvănean a luat un avânt deosebit, bazându-se în mare măsură pe progresul înregistrat de cartografia minieră.
Cu cele 13.000 de hărţi tipărite, stampe cu redarea grafică a unor oraşe, precum şi desene originale ce reprezintă fortificaţii de epocă, relicve arheologice şi planuri de mină, respectiv localităţi miniere, colecţia Moll este una dintre puţinele colecţii de hărţi din Europa care s-a păstrat în forma ei iniţială până în ziua de azi. Pe lângă materialul cartografic, s-au păstrat şi cele 20 de cataloage originale, legate în pergament alb, cu manuscrisele în care sunt descrise hărţile şi gravurile.
Între anii 1781 şi 1792 s-a publicat la Bratislava o parte din inventarul referitor la Regatul Ungariei. Aici sunt menţionate numai Comitatele Maramureş şi Satu Mare, respectiv planurile miniere de la Siget (Sighetu Marmaţiei), Tatso (Teceu Mare), Wisk (Vyškova, Ucraina), din comitatul Maramureş, şi Fekete Bánya (Ulmoasa), Felső Bánya (Baia Sprie), Nagy Bánya (Baia Mare), din comitatul Satu Mare.
Sursa: Gazeta de Maramureș (3 Iulie 2023) | Foto: Fondul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare
