Vasile Gaftone (10 decembrie 1936 – 22 februarie 2018)
De dr. Teodor ARDELEAN
Venisem la Baia Mare spre a-mi căuta un loc de muncă pe măsura pregătirii mele. Fostul coleg de facultate, Mircea Petrehuş, Dumnezeu să-l odihnească, m-a prezentat redactorului-şef de la ziarul judeţean cu recomandarea de a fi angajat aici ca redactor. Era un post liber, la vremea aceea. Pentru a-mi demonstra „capacitatea profesională” am intrat toţi trei în biblioteca redacţiei şi am frunzărit colecţia de la „Năzuinţa” Zalău. Din fericire, aveam cu ce mă mândri, astfel încât, după un telefon de aprobare dat la judeţ, am primit hârtia de transfer.
Aşa l-am cunoscut pe Vasile Gaftone. El era redactorul-şef care m-a apreciat atât de rapid, judecând mai ales varietatea abordărilor şi stilul incisiv al articolelor. Din păcate pentru mine, n-am dat curs acestui transfer, am preferat să lucrez ca bibliotecar de liceu şi am pierdut şansa ca Vasile să-mi fie „şef”. În schimb am colaborat în decursul anilor cu articole diverse, iar într-o perioadă am fost „desemnat” şi „membru în colegiul de redacţie”. Funcţie ce mi-a permis să observ de câtă măiestrie gazetărească era capabil cel pus de partid să conducă ziarul judeţean şi de „soartă” să facă o şcoală de presă adevărată în capitala Maramureşului. Căci orice s-ar spune despre acea perioadă, aici în această redacţie s-au ascuţit condeie, s-au lustruit celelalte unelte ale scrisului, s-au deschis porţi noi de comunicare, s-au cizelat metafore, s-au făcut lucruri demne de o istorie şi vremuri mult mai bune. Ziarişti ce-şi urmăreau menirea săvârşind adevărate acte de curaj. Condeieri cu anvergură şi deschidere pentru lucruri puse la index prin alte părţi ale ţării! Iar Vasile Gaftone era cel care juca rolul de „mediator”, priceput şi în calmarea furtunilor din ceştile cu cafea şi în îmblânzirea neuronilor ţinuţi prea mult în priza realităţii.
După mai bine de un deceniu roata lucrurilor sa schimbat cardinal. Eu eram directorul Bibliotecii Judeţene, iar Vasile cel ce-mi cerea să-l angajez. Voia un loc retras, departe de ochii lumii. Era firesc ceea ce căuta. Revoluţia îl prinsese pe postul de secretar cu propaganda al Comitetului Judeţean de Partid, iar vremile ştergeau rapid şi ideologii şi instituţii. Deşi Vasile n-a fost niciodată prins în mrejele „dobitociei politice”, chiar şi faptul că a „activat” ca „activist” îl jena. Voia să se refugieze în lumea cărţilor care i-a fost atât de dragă. Cărţi pe care le-a citit cu nesaţ o întreagă viaţă. Cărţi pe care le-a scris cu plăcere şi meticulozitate de câte ori s-a putut elibera din câmpul „sarcinilor” primite. L-am repartizat la Serviciul bibliografic şi cred că prin aceasta i-am făcut cel mai mare bine. Zamfir Dragomir şi Laura Temian, care lucrau în acest sector, l-au primit cu drag şi l-au învăţat întreg alfabetul cercetării de acest tip. Astfel că, azi putem spune că Vasile Gaftone este unul dintre cei mai buni biografi, bibliologi şi documentarişti pe care-i avem în acest colţ renumit al României.
La Baia Mare, la biblioteca noastră se desfăşoară cea mai prestigioasă muncă de cercetare şi valorificare a bibliografiilor. Iar documentarul de faţă, deşi făcut de noi, a fost scris în paralel chiar de către autorul moral. Vasile Gaftone şi-a pregătit singur toate evidenţele din fişele de specialitate, cu migală şi profesionalism. Era şi firesc, căci între timp îşi exersase puterile cu multe alte tipuri de cercetări: monografii de localităţi, evoluţii istorice tematice, studii de demografie şi etnografie, legislaţie administrativă şi altele. La ceas de sărbătoare, pe lângă cele descrise mai sus, voi mai spune că am găsit în Omul Vasile Gaftone, în cei aproape 35 de ani de când îl cunosc, cetăţeanul serios şi onest, modest şi generos pe care îmi place să-l întâlnesc oricând, oricât de grăbit aş fi. Nu ştie să sufoce cu problemele lui pe nimeni. Nu-i place să se plictisească sau să plictisească pe alţii. Are un neastâmpăr de mare utilitate publică, „servindu-te” cu articole pe care atunci când le citeşti simţi că trebuiau să apară. Are curaj, onoare, demnitate şi forţă de exprimare. Şi are, în plus, măsură în toate! La mulţi ani, Vasile Gaftone, prieten discret, al meu şi al nostru!
Dr. Teodor ARDELEAN
10 decembrie 2011
Sursa: Ardelean Teodor, Mărturii. Prieten discret…, în Vasile Gaftone: documentar bibliografic aniversar, p. 5.
*Mai multe despre cel ce a fost Vasile Gaftone putem afla lecturând documentarul biobibliografic aniversar realizat în cadrul Serviciului de Informare Bibliografică şi Documentară de: ARISTIŢA BORBEI și LIANA POP: Vasile Gaftone: documentar bibliografic aniversar, accesând PDF-ul: https://www.bibliotecamm.ro/caiete/gaftone_vasile.pdf.
.
Sursa: Ardelean Teodor,
Mărturii. Prieten discret…, în Vasile Gaftone: documentar bibliografic aniversar, p. 5.
Redacția e-Bibliothecaseptentrionalis
Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare
