De dr. Teodor ARDELEAN
E interesant de căutat şi apoi de constatat cum se făcea în urmă cu un secol şi jumătate „promovarea cărţilor”. În revista „Familia”, editată la Pesta (nr. 44 de duminică 12/24 noiembrie 1867), Iosif Vulcan, cel care susţinea editorial, material şi financiar „publicaţiunea”, introduce la rubrica „Literatura şi artele” (p. 527) o „Invitare la prenumeraţiune”. Adică la o înscriere, în felul cel mai practic posibil: „Preţul de prenumeraţiune pentru un exemplar e 1 fl. 50 cr. (n.n. –1 florin şi 50 de creiţari), ediţiunea de lux 2 fl; 50 cr. Abonamentele sunt de a se trimite la subscrisul până în 25 iunie 1868, când apoi cartea se va pune sub tipar. Domnii colectanţi, vor primi de la 10 exemplare unul în semn de mulţumită”.
Era vorba despre lucrarea „Panteon Român”, în format album, „pe hârtie fină, cu litere mari şi astfel va servi spre decoraţiune oricărei biblioteci”.
[Panteonulu romanu : portretele şi biografiele celebrităţilor române / compusu şi edatu de Iosifu Vulcanu.- Pesta : Tipariul lui Alesandru Kocsl, 1869. / https://bibliotecamm.ebibliophil.ro/mon/panteonulu-romanu-portretele-si-biografiele-celebritatilor-romane-sw75s55y ]
Ce urma să conţină acest album?! Iată explicaţia sumară dată de Iosif Vulcan:
„Stimarea bărbaţilor mari e barometrul culturii fiecărei naţiuni. Popoarele mari înaintate în cultură prin diferite moduri se grăbesc a depune omagiile lor de aderenţă pentru bărbaţii mari. Înfiinţează reuniuni în onoarea lor. Ridică statui pentru eternizarea memoriei acelor bravi. Şi osemintele lor le păstrează pentru eternitate în panteoane grandioase. Românul se arată recunoscător faţă cu apostolii săi naţionali. Durere însă, că vitregimea timpurilor fatale nu i-a conces a traduce această stimă în semne vizibile. Memoria bărbaţilor care şi-au sacrificat toată viaţa pentru scumpa lor naţiune arde în inima fiecărui român adevărat. Cu pieptul palpitând de acest sentiment sacru vin şi eu a depune pe altarul naţional tributul de profunda mea adoraţiune. Spre a da expresiune acestui sentiment compusei o carte asupra căreia trag atenţiunea on. (n.n. – onoratului) public cetitoriu. Cartea aceasta va conţine portretele şi biografiile bărbaţilor binemeritaţi de naţiunea noastră…”.
Sunt uşor de constatat câteva elemente de mare valoare ale acestei „campanii de promovare”, cum am spune astăzi acestei forme de „marketing cultural”! Eleganţa stilului, acurateţea limbajului, concizia argumentelor, concreteţea detaliilor, simplitatea vorbei…
Sunt, apoi, de remarcat preocupările marelui cărturar şi gazetar pentru „soarta naţiunei române”. A constitui un „Panteon” pentru „eternizarea celor bravi” era o iniţiativă demnă pentru o naţiune „împrăştiată în şapte ţări”. Şi gândul acesta era firesc să apară la unul dintre cei mai importanţi „păstori de suflete” din toate teritoriile româneşti.
Din nefericire, au trecut de atunci aproape o sută cincizeci de ani. Ne apropiem de borna ce marchează un secol de la Întemeierea Naţiunii (1 decembrie 1918). Şi ideea unui „Panteon Român” a rămas tot la stadiul de idee! Am simţit şi eu această „nevoie”. De aceea, atunci când am primit titlul de Doctor Honoris Causa din partea Universităţii de Vest „Vasile Goldiş” Arad, am rostit „Discursul de recepţie” chiar cu această formulare – „Despre nevoia unui Panteon Român”! În aceste zile febrile pentru cei care cercetează „vârsta” Academiei Române (150 de ani de la întemeiere), m-am bucurat să găsesc această „mică ştire” în paginile publicaţiei care la 25 februarie / 9 martie 1866, pagina 68, l-a găzduit pentru prima dată pe Eminescu cu poezia de debut „De-aş avea…”. Semn că ideile mari se întâlnesc labirintic şi magic la toţi cei care se străduiesc să slujească Sufletul Românesc!
(5 februarie 2016)
…
Redacția „e-Bibliotheca septentrionalis”
Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare
