Un manual interesant!
de Dr. Teodor ARDELEAN
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare
Scriu cu mult drag despre o carte ce mi-a rămas moștenire de la fratele meu Ioan, mai mare decât mine cu șase ani. Autor: N. Mazilu. Titlu: „Aplicarea noțiunilor de fizică în agricultură”. Manual (auxiliar) pentru clasele a VI-a și a VII-a. Editura de Stat Didactică și Pedagogică 1958. Mi-a rămas pe rafturi, chiar dacă în ultimii treizeci de ani am „reformat” multe mii de cărți. Nu numai că e o mostră „sentimentală”, dar nici măcar nu e uzată moral și intelectual. Are 31 de capitole întinse doar pe 104 pagini format B5. Am luat-o spre studiu prima dată când eu aveam doar opt ani. Bucurându-mă de o anumită precocitate și profitând de cei șase ani diferență, obișnuiam să citesc toate manualele fratelui meu. Este una dintre cărțile cu cel mai mare folos cultural din copilăria mea inițiatică.
„Măsurarea înălțimii platelor și adâncimii arăturilor”, „Măsurători pe animale”, „Evaluarea recoltelor”, „Greutatea hectolitrică”, „Măsurarea forței de tracțiune”, „Presarea pământului”, „Principiul vaselor comunicante în agricultură”, „Aparate de stropit și prăfuit”, „Mulsul mecanic al vacilor” sunt câteva teme incitante, care aduceau lumină în cultivarea pământului și creșterea animalelor. Nu pot fi nostalgic în relație cu acele vremi, deoarece tot cam pe atunci a bătut și „crivățul” întovărășirilor, colectivizării și cooperativizării! Dar, dacă ne gândim la cât sunt de străine de realitate unele manuale contemporane, nu putem să nu apreciem faptul că școala îi educa pe copii în anii ’50 și-n această lumină. Să deprindă tainele domeniului cu ajutorul unui manual ce explică cuceririle fizicii și cum pot fi puse în practică acestea în folosul agriculturilor. Căci în capitolele ce urmează sunt tratate și alte subiecte folositoare.
Despre mașinile agricole, temperatura aerului și solului, elemente de meteorologie și prevederea timpului, încălzitul sau luminatul electric, aparate și mașini bazate pe forța centrifugă, folosirea electromotorului în cultivarea pământului și în creșterea animalelor, energia solară ș.a.
Materialul informativ e însoțit și de ilustrații. Iar schițele grafice sunt deosebit de intuitive.
„Măsurarea înălțimii plantelor”, „Brazdometrul”, „Măsurarea adâncimii brazdelor cu rigla”, „Cântar zecimal”, „Măsurarea animalelor cu compasul”, „Basculă pentru cântărit căruțe încărcate”, „Balanța samovar”, „Dinamometru”, „Adăpătoare automată”, „Vermorel”, „Mulgătoare mecanică”, „Areometru cu termometru”, „Lactometru”, „Alcoolmetru”, „Diafanoscop”, „Heliograf”, „Aparat pentru măsurarea grăsimii slăninii la porcii vii” (!!!), „Incubator”, „Electromotor” ș.a.
La rubrica de la finalul manualului (responsabil de carte Florica Florea), ce poartă înscrisurile editoriale „de responsabilitate” aflăm că tirajul a fost de 70.000 exemplare. Oare câte s-or mai fi găsind în posesia unor persoane fizice sau juridice? La întrebarea aceasta, unii agronomi în vârstă și unii dascăli de biologie mi-au răspuns sec că „soarta manualelor este să fie consumate și apoi aruncate”. Da, e mare păcat că bibliotecile publice n-au deprins procedura de a stoca în timp și manualele școlare, un capitol scăpat din vedere de diriguitorii domeniului. Probabil că pe undeva s-or găsi și alte manuale mai mult sau mai puțin „deochiate”. Personal aș frunzări din curiozitate și manualele despre „Istoria URSS”, „Geografia URSS” sau „Biologia … lui Miciurin”, chiar de ar fi să-mi slobozesc un sentiment de „mânie proletară”. Am trăit acele vremi și în interiorul nostru ne mai răfuim cu ele. Dar, totodată, așa cum facem și în tableta de față punem în evidență și elementele pozitive din această perioadă din multe puncte de vedere nefastă.
Sursa: Gazeta de Maramureș | Publicat la 26 martie 2021