12 iulie – Ziua Malala
De Raluca DONCIU
Malala este o activistă pakistaneză care luptă pentru dreptul tuturor copiilor la educație. În 2014 i s-a decernat Premiul Nobel pentru Pace, „pentru lupta împotriva asupririi copiilor și tinerilor și pentru dreptul tuturor copiilor la educație”. Este cea mai tânără laureată a Premiului Nobel. E cunoscută pentru pledoariile ei pentru drepturile omului, mai ales ale femeilor și copiilor. Propaganda ei a ajuns o mișcare internațională, și, conform prim-ministrului pakistanez Shahid Khaqan Abbasi, Malala a devenit „cel mai remarcabil cetățean al Pakistanului”.
În 12 iulie 2013, chiar când împlinea 16 ani, Malala a ținut un discurs în fața Organizației Națiunilor Unite, cerând acces la educație în întreaga lume. Organizația Națiunilor Unite a numit evenimentul „Ziua Malala”. În acea zi Malala a purtat un șal al lui Benazir Bhutto, prima femeie care a deținut funcția de premier într-un stat musulman, și care a fost ucisă în decembrie 2007.
A fost primul discurs public al Malalei după atacul care a făcut-o faimoasă:
„Teroriștii au crezut că îmi pot schimba scopurile și ambițiile, dar nimic nu s-a schimbat în viața mea în afară de faptul că au murit slăbiciunea, frica și lipsa de speranță. S-au născut forța, puterea și curajul… Nu sunt împotriva nimănui, și nu sunt aici ca să vorbesc în termenii unei răzbunări personale împotriva talibanilor sau a altor grupări teroriste. Sunt aici ca să vorbesc despre dreptul fiecărui copil la educație. Vreau educație pentru fiii și fiicele talibanilor și ai tuturor teroriștilor și extremiștilor.”
Malala a prezentat camerei o rezoluție cu cereri referitoare la educație, spunând audienței:
„Ziua Malala nu este ziua mea. Azi este ziua tuturor femeilor, tuturor băieților, tuturor fetelor care și-au ridicat vocea pentru drepturile lor.”
Sunt mai multe cărți despre Malala, pentru diverse vârste. Pe mine însă cel mai mult m-a emoționat Malala şi creionul magic. Nu-mi dau seama dacă m-a atins atât de tare pentru că e scrisă chiar de ea, sau pentru că nu se axează atât de mult pe probleme și pe atac, cât pe ideea de a le transmite copiilor că pot face orice își doresc în această viață.
Atacul e amintit atât de fugar, încât chiar prin lipsa detaliilor Malala vrea să ne transmită că nu pentru acesta ar vrea să fie cunoscută, deși… să fii împușcată în cap de către talibani, să supraviețuiești și să lupți mai departe este din domeniul fantasticului.
Cartea începe cum și-ar fi dorit Malala în copilărie să aibă un creion magic cu care să-și deseneze o viață mai bună și o lume mai bună. Întâlnim și o discuție dintre Malala și tatăl ei, despre copiii care nu merg la școală, și nu poți trece pasiv peste acea pagină, când știi că într-o țară în care fetele și femeile au fost desconsiderate dintotdeauna, unde băieții cresc cu ideea că femeile nu merită să aibă drepturi, tatăl Malalei este de fapt cel „vinovat” de modul în care ea a crescut cu ideea că merită respect și că ar trebui să aibă aceleași drepturi ca un băiat.
Când a mai crescut, Malala a decis să învețe cât mai bine, în loc să-și mai dorească un creion magic. Iar când fetele din satul ei nu au mai putut merge la școală, fără a-și risca viața, a decis că cineva trebuie să aibă curajul să spună lumii întregi ce se întâmplă. Și s-a întrebat de ce să nu fie ea aceea? A început să scrie, iar apoi a călătorit și chiar a dat interviuri unor ziare internaționale, spunând tuturor ce se întâmplă în regiunea ei.
Pagina în care e descris momentul atacului este neagră, doar cu două propoziții:
„Vocea mea a căpătat atâta forță, încât oamenii periculoși au vrut să o reducă la tăcere.
Dar nu au reușit.”
Cea mai emoționantă parte mi s-a părut atunci când Malala face legătura de la creionul magic de la începutul cărții, la ceea ce a reușit să realizeze cu propriile ei puteri, și cum astfel îi încurajează pe copii să învețe și să muncească pentru visele lor:
„Mai crezi în magie?
Eu, da.
Am scris singură în camera mea, dar povestea mea a fost citită de oameni din toate colțurile lumii. Milioane de oameni o cunosc acum și mă ajută să-mi răspândesc mesajul de speranță.
Am găsit în sfârșit magia pe care o căutam – era în cuvintele și în munca mea.”
„Un copil, un profesor, o carte și un creion pot schimba lumea.” – parte din discursul de la Organizația Națiunilor Unite, 12 iulie 2013.
„Extremiștii au demonstrat ce ii sperie cel mai mult: o fată cu o carte.” – afirmația Malalei la o zi după ce talibanii au incendiat 12 școli în Pakistan, în august 2018.
