Biblioteca de vise
De Raluca DONCIU
13 februarie este Ziua Internațională a Radioului, proclamată de UNESCO în 2011, cu observația că ”radioul este un mediu puternic pentru a sărbători umanitatea în toată diversitatea ei, o platformă pentru discursul democratic”.
De ce 13 februarie? Pentru că în 13 februarie 1946 s-au pus bazele pentru Radioul Națiunilor Unite.
Importanța radioului
Cât de greu se transmiteau informațiile pe vremuri! La început doar prin vorbirea directă, apoi am fost capabili să ne trimitem scrisori. Dar ideile oamenilor sau muzica ajungeau dintr-un colț al lumii în altul cu viteza melcului. Până la invenția radioului. Radioul este important și relevant și în zilele noastre: ne informează, ne distrează, ne transformă și ne unește. E suficient să ne amintim rolul postului Europa Liberă în declanșarea Revoluției Române. E foarte posibil ca în lipsa unui astfel de mediu de comunicare, noi să fim încă în comunism, pentru că fiecare român în casa lui rece și întunecată ar fi crezut că e singurul nemulțumit și ar fi fost stupid să meargă singur să se revolte.
Radioul este și acum cel mai ”consumat” mediu de transmitere a informațiilor. Este considerat cel mai de încredere mijloc de informare, ceea ce a dus și la alegerea temei ediției de anul acesta: ”Radioul și Încrederea”.
O scurtă istorie a invenției radioului
Câtă viziune trebuie să fi avut primii oameni care au decis că o informație ar putea călători și fără fir! Câtă ingeniozitate și inteligență! Să observe întâi că firele telegrafice de lângă căile ferate pot trimite informații spre trenurile care circulă. Apoi, când ar fi crezut că asta e tot și că doar două puncte de emisie-recepție care au linie directă între ele pot să comunice, să vadă că pot transmite prin unde radio și prin atmosferă. Deși am absolvit un liceu și o facultate ”reale”, pentru mine invenția acestor tehnologii și cum s-au gândit acești oameni la posibilitatea de a transmite informația fără fire este încă de necuprins cu mintea.
Undele radio au fost descoperite inițial în 1886 de către Heinrich Hertz, imediat după ce a descoperit tot el radiația electromagnetică. El a arătat că un transmițător conectat la niște antene poate genera unde pe care să le capteze un receptor conectat la alte antene. Cuvântul ”radio” a început să fie folosit când Édouard Branly a inventat ”radio-conductorul”. Până atunci comunicarea radio era numită doar ”fără fir”.
Guglielmo Marconi a demonstrat fezabilitatea comunicării radio atunci când a trimis și a recepționat primul semnal radio în 1895, în Italia, între două puncte aflate la 2,4 km distanță unul de altul. În 1899 el a transmis primul semnal fără fir peste Canalul Mânecii. Doi ani mai târziu a reușit să transmită litera ”S” din Anglia spre insula Newfoundland, în cod Morse. De aceea Marconi este considerat inventatorul radioului.
Ce carte vă recomandăm pentru a sărbători această zi?
Bătălia pentru radio. Povestea lui Guglielmo Marconi, scrisă de Beverley Birch, apărută în 2008 la Editura Prut, pe care o găsiți la Biblioteca Județeană aici: www.bibliotecamm.ebibliophil.ro/batalia-pentru-radio-povestea-lui-guglielmo-marconi.
Cartea face parte dintr-o serie de patru povești adevărate despre unii dintre cei mai importanți oameni de știință ai secolelor XVIII – XX: Benjamin Franklin, Louis Pasteur, Guglielmo Marconi și Maria Sklodovska-Curie. Cărțile descriu, într-un limbaj accesibil și captivant, curajul, sacrificiile și perseverența de care au dat dovadă aceștia și modul în care descoperirile lor au revoluționat știința și au schimbat viețile oamenilor. Ilustrațiile vin să întregească tabloul clipelor de disperare trăite de acești temerari, dar și să ne facă să simțim alături de ei bucuria succesului.
Fiind o carte cu imagini, am crede că nu e pentru copii mari, dar segmentul recomandat de editură este 10-14 ani. Ca mamă de copii de 9 și 12 ani, sunt de acord cu această recomandare, pentru că se folosesc mulți termeni tehnici.
Trăind acum într-o lume în care trebuie să produci mereu ceva monetizabil rapid, pe mine mă mai uimește ceva citind astfel de cărți referitoare la marile invenții din trecut. Nu doar ingeniozitatea, ideea de a crea ceva ce nu a existat nici în gândul cuiva până atunci, ci și faptul că acești oameni își permiteau să lucreze o viață întreagă pentru a descoperi ceva minor pentru ei, necomerciabil, dar util pentru omenire. Atâtea resurse financiare pentru materiale, pentru călătorii, zeci de ani de teste și încercări. Cu ajutorul informațiilor despre trecut, încerc să-mi imaginez atmosfera vremii, probabil acești inventatori erau oameni bogați, care se puteau dedica pasiunilor lor, sau obțineau sponsorizări ale unor oameni bogați. Dar mi se pare fascinant să ne imaginăm împreună cu copiii cum era lumea atunci, care era ritmul vieții.
Eu recunosc că nu cunoșteam informațiile din această carte înainte de a o citi. Am mai spus și în postarea anterioară despre Charles Darwin că au un noroc imens copiii din ziua de azi, pentru că își pot forma o cultură generală solidă datorită cărților minunate existente acum. Și nu doar că noi și copiii putem cu ajutorul ei să înțelegem cum au fost descoperite undele radio, dar veți fi provocați să căutați și mai multe informații. Eu nu știam multe detalii nici despre comunicarea de dinainte de radio, așadar atunci când am citit în carte că Marconi comunica din Newfoundland cu echipa lui din Anglia, în pregătirea experimentului, prin firul de telegraf de pe fundul Oceanului Atlantic, am căutat fascinată și informații pe tema aceasta. Și cred că toți copiii, obișnuiți cu internetul de azi, ar cerceta uimiți cum s-a tras cu ajutorul unor vapoare un cablu lung din Irlanda până în Canada, pe fundul oceanului, care a permis apoi comunicarea rapidă prin telegraf între țările de pe cele două continente.
Așadar, după citirea acestei cărți (și a altor materiale spre care ne va mâna curiozitatea datorită ei), vom înțelege că a fost nevoie de mulți ani de muncă și de încercări, idei și descoperiri din partea mai multor oameni din întreaga lume, ca să se inventeze radioul. După întâmplările din carte, care descriu transmiterea primului semnal radio din Anglia în Canada, a mai durat un an pentru ca Marconi să reușească să trimită un semnal din Noua Scoție înapoi spre Anglia. Deși reușita descrisă în carte a fost contestată și nu se știe sigur nici acum dacă a avut loc, tot Marconi a fost cel care a transmis prin radio, în 1903, un mesaj din partea lui Theodore Roosevelt, președintele Statelor Unite, către regele Angliei, acesta fiind primul mesaj radio între Statele Unite și Anglia. Incontestabil de data aceasta.
