20 februarie – Ziua Mondială a Balenelor
De Raluca DONCIU
Ziua Mondială a Balenelor se sărbătorește în a treia duminică din februarie în fiecare an. Datorită riscului dispariției balenelor cu cocoașă, în 1980 Pacific Whale Foundation a făcut demersurile pentru a implementa această zi în Maui, Hawaii. Ce a început doar ca o informare despre balenele cu cocoașă, a ajuns acum să fie o Zi Mondială de conștientizare a poluării oceanelor.
Balenele cu cocoașă migrează din Alaska în Hawaii pentru a da naștere puilor în ape mai calde, cu mai puțini prădători. Peste câteva săptămâni, în luna aprilie, aceste balene vor relua drumul de 4500 de kilometri spre ”casă”, și mi se pare emoționant să știm că puii nou-născuți în această iarnă vor face acum călătoria pentru prima dată.
Ziua Mondială a Balenelor e un moment excelent pentru ca cei mici să afle mai multe despre aceste animale uriașe și despre riscul dispariției lor. Timp de secole au fost vânate pentru carne și grăsime, azi sunt relativ protejate de vânătoare, dar mor datorită poluării, a pierderii habitatului și a accidentelor cu navele. Sunt multe organizații care caută soluții pentru a evita aceste accidente tragice.
Ziua Balenelor a fost implementată pentru a sensibiliza populația referitor la aceste situații, dar nu trebuie să fim în Hawaii pentru a le ajuta (deși ne-am dori). Putem să citim despre ele și putem să reducem impactul pe care viața noastră îl are asupra oceanelor:
- Să renunțăm la plasticul de unică folosință – și nu mă refer doar la paie, pahare, pungi sau butelii de apă, ci și la scutecele de unică folosință, la șervețelele umede (doar recent am aflat cât plastic conțin acestea, eu credeam că sunt din hârtie), la produsele cosmetice cu microplastic (acele mici sfere cu rol abraziv) și multe altele. Oricând putem alege între un ambalaj din plastic și unul natural sau refolosibil, să le alegem pe acestea din urmă. Poate părea că acțiunile unei singure familii nu contează, dar dacă toți am gândi așa nu s-ar mai face nimic. Mai bine noi să fim liniștiți că am făcut tot posibilul, atunci când nepoții ne vor întreba dacă am asistat pasivi la distrugerea planetei pe care le-o lăsăm moștenire.
- Să curățăm malurile apelor din apropierea noastră – sau măcar să nu contribuim și noi aruncând gunoi în natură.
- Să reducem gunoaiele. Să încercăm să facem compost din reziduurile biodegradabile, să cumpărăm și să folosim doar strictul necesar, să colectăm gunoiul selectiv.
- Să folosim detergenți și produse cosmetice ecologice, care nu afectează viața marină atunci când ajung prin sol în izvoare, râuri și apoi în oceane.
- Să nu aruncăm medicamente în canalizare sau la gunoi.
- Să nu irosim apa.
- Să cumpărăm doar pește pescuit sustenabil, responsabil.
- Dar și indirect le putem ajuta să-și păstreze habitatul, pentru că orice acțiune poluantă de-a noastră care duce la schimbări climatice le afectează mediul de viață, schimbând temperatura apelor mărilor și oceanelor și alterându-le sursele de hrană. În ultimii ani ruta lor de migrație s-a lungit chiar din acest motiv, pentru că nu au mai găsit mâncare în zonele lor obișnuite. Lungirea traseului de migrare influențează negativ rata de reproducere. Am putea să încercăm să folosim mai rar mașina, alegând mersul pe jos sau cu bicicleta de câte ori e posibil.
Pentru a îmblânzi aceste sfaturi și cu ceva mai distractiv, împărtășesc cu voi și cu copiii voștri câteva informații interesante:
- Balena albastră este cel mai mare animal care a trăit vreodată pe pământ! Cântărește aproximativ 200 de tone, cât 33 elefanți și are o greutate mai mult decât dublă față de cel mai mare dinozaur cunoscut. Limba ei cântărește cât un elefant, iar inima cât o mașină mică.
- Balenele cântă, și nu doar sunete de împerechere, cântecele balenelor sunt complexe și le învață una de la alta. Cei mai mari cântăreți sunt masculii balenelor cu cocoașă: unele serenade sunt lungi de 30 de minute și au fost chiar înregistrate și comercializate! Balenele de Groenlanda au cel mai larg repertoriu, pe care și-l tot înnoiesc pentru că le place să improvizeze.
- Balenele cu cocoașă au inspirat eficientizarea turbinelor eoliene. Pentru că oamenii de știință au observat că micile denivelări de pe marginile înotătoarelor le determină pe aceste balene să fie foarte agile și rapide în apă. Astfel au demonstrat ”efectul tuberculilor”, un fenomen care crește aerodinamicitatea.
- Chiar dacă majoritatea balenelor dorm plutind la orizontală (ca niște bușteni imenși), cașaloții dorm la verticală!
Balenele evocă un sentiment de uimire, admirație și mister. Timp de secole, aceste creaturi au inspirat mulți scriitori să le includă în operele lor. Și n-o să scriu despre Moby Dick aici. Dacă într-un articol precedent am scris despre cartea mea preferată din biblioteca copiilor mei, azi voi prezenta o carte a cuplului meu preferat de autoare-ilustrator, tot din colecția cărților pe care le-am citit împreună cu ei ani de zile: Julia Donaldson și Axel Scheffler. Ilustrațiile vii și simpatice, scrierea în versuri distractive și mai ales traducerea fenomenală a lui Florin Bican – toate acestea ne determină să citim în continuare orice carte nou apărută a acestora, chiar și acum la 9 și 12 ani, și dacă am ieșit din segmentul 3-7 ani recomandat de Editura Cartea Copiilor. Dacă o carte (”Cel mai fain uriaș din oraș”) ne face să râdem și când o citim a zecea oară, trebuie să fie ceva bun acolo…
De câte ori mă apucă frustrările pe sistemul de învățământ, pe programa mereu tot mai încărcată, pe faptul că nimeni nu vede că analfabetismul funcțional cu care copiii termină școala e datorat programei vechi și supra-încărcate, mă gândesc cu cât drag ar citi copiii versuri scrise pentru vârsta lor. În țările vestice cei mici învață pe de rost fără să-și propună asta, dacă citesc la școală ”Gruffalo”, carte scrisă și ilustrată de cei doi amintiți mai sus. Noi îi chinuim cu poeți clasici, îi punem de mici să învețe pe de rost neapărat cu semne de punctuație pentru autodictare, și apoi să mai facă și analiză literară rigidă, cu cuvinte mari, importante, pe text. Reușim astfel doar să-i facem să urască poezia, când probabil la vârsta adolescenței ar fi ajuns, altfel, să citească poezii cu pasiune. La vârsta la care le-ar fi înțeles și simțit.
Melcul și Balena, recomandarea mea de azi, este o carte în versuri scrisă de Julia Donaldson, ilustrată de Axel Scheffler și tradusă de Florin Bican. O găsiți la Biblioteca Județeană aici.
O carte minunată despre un melc mic dar ambițios care-și dorește să vadă lumea. Face ”autostopul” urcând pe o balenă, care-l plimbă prin diverse ținuturi. Melcul ajunge să se gândească la micimea lui din acest univers, se simte copleșit când vede cât de mare e lumea de fapt. Dar când imensa balenă are nevoie de ajutor, melcul cel mic reușește s-o salveze!
Cartea transmite un mesaj puternic despre
- încrederea în sine, îi ajută pe copii să vadă că orice îți propui, poți realiza, oricât ai fi de mic;
- că poți fi prieten și cu cineva atât de diferit de tine;
- și că oricât ne-am simți de mici în alegerile pe care le facem (pentru sănătatea planetei, de exemplu), rolul nostru poate fi unul important, vital.
Textul e ușor de ascultat datorită rimei și a ritmului. Ilustrațiile cu animale din diverse medii le vor capta copiilor atenția, de la pinguinii de pe iceberguri până la maimuțele din junglă. E una dintre cărțile pe care vi le vor cere să le citiți iar și iar.
