De Raluca DONCIU
Ziua Mondială a Artei este o sărbătoare organizată de Asociația Internațională a Artei cu scopul de a promova activitățile artistice și creative din toată lumea. Intenționat a fost aleasă pentru această sărbătoare ziua de naștere a lui Leonardo da Vinci, 15 aprilie, pentru că da Vinci, cel mai cunoscut artist al tuturor timpurilor, e văzut ca un simbol al păcii mondiale, al libertății de exprimare, al toleranței, al multiculturalismului și al importanței artei în restul domeniilor, inclusiv în știință.
Sunt exact 10 ani de când se sărbătorește această zi. Din 2019 aceasta a fost adoptată și de către UNESCO. Audrey Azoulay, directorul general UNESCO, afirmă: „Această Zi Mondială a Artei este un memento că arta ne poate uni și conecta chiar și în circumstanțele cele mai dificile. Într-adevăr, puterea artei de a uni oamenii, de a inspira, de a vindeca și de a contribui a devenit mult mai clară pe parcursul recentelor conflicte și crize, inclusiv în timpul pandemiei COVID-19.”. Arta hrănește creativitatea, inovația și diversitatea culturală pentru toți oamenii de pe glob și joacă un rol important în împărtășirea cunoștințelor și în încurajarea curiozității și dialogului.
Când oamenii își folosesc abilitățile creative și imaginația pentru a crea ceva în formă vizuală, rezultă ceea ce se cheamă artă. Cele mai populare forme de artă sunt pictura, sculptura, desenul și fotografia. Pe lângă aceste forme de artă vizuală, mai există și arta spectacolului: dansul, teatrul, muzica.
Putem aminti pragmatic și niște avantaje ale cursurilor de artă pentru copii. Arta generează creativitate și dragoste pentru învățare. Îmbunătățește concentrarea, coordonarea mână-ochi și abilitatea de a rezolva probleme. Sprijină inteligența emoțională și-i ajută pe copii să-și exprime sentimentele. Solidifică relațiile din comunități, dincolo de orice bariere religioase sau stereotipuri rasiale. Crește încrederea în sine, motivația și îmbunătățește sănătatea. Trezește la viață toate simțurile și-i ajută pe copii să experimenteze lumea în noi moduri.
Dar arta e mai mult de atât. Într-o lume industrială și concentrată pe supraviețuire sau câștig financiar, ai fi tentat să crezi că arta e un moft. Dar dacă încerci să privești viața umană din altă perspectivă, îți dai seama că degeaba te zbați o viață întreagă pentru bunuri materiale, contează cum și pentru ce trăiești și ce sentimente experimentezi pe parcursul vieții. Arta este ceea ce noi ne dorim în experiența vieții umane. Arta dă sens vieții și ne ajută să înțelegem lumea în care trăim. E o parte esențială a culturii pentru că ne permite să ne înțelegem cu adevărat emoțiile. Ne crește conștiința de sine. Ne ajută să ne deschidem noilor idei și experiențe, ne arată ce poate fi posibil în lume.
Arta ne poate transforma viețile. Ne ajută să ne conectăm cu sinele nostru interior, cu gândurile, sentimentele și percepțiile noastre și cu realitățile și experiențele exterioare. Să ne ascultăm, să ne dăm seama cine suntem și ce ne dorim de la viață. Să apreciem ce avem. Toate acestea ne fac mai fericiți și mai sănătoși.
Leonardo da Vinci este considerat cel mai mare geniu al omenirii. A fost pictor, sculptor, arhitect, muzician, inginer, inventator, anatomist, geolog, cartograf, botanist și scriitor. A conceput mașini de zburat, un tanc, o mașină de socotit și multe altele. A făcut de asemenea mari descoperiri în domeniul anatomiei, ingineriei civile, opticii și hidrodinamicii, care au fost aplicate ulterior, mult timp după moartea lui, influențând în mod categoric progresul științific. Copiii noștri pot avea multe de învățat studiindu-i viața, gândirea și operele.
Dar, căutând o carte pe care să v-o recomand, vin cu altă „lecție” pentru voi și pentru copii, lecție pe care eu abia acum am învățat-o, cam târziu… Noi am crescut în vremurile în care dacă ceva apărea într-o carte, o luam ca literă de lege, credeam că nu ți s-ar permite să scrii ceva neadevărat, cu siguranță ne gândeam că cineva verifică veridicitatea informațiilor înainte să le publice. Ei bine, chiar dacă am și în biblioteca personală două dintre aceste cărți, și nu am stat să verific ce informații le ofer copiilor mei, atunci când mi-am asumat aici o recomandare am simțit nevoia să cercetez dacă informațiile oferite sunt adevărate. În toate aceste cărți am găsit diverse istorioare care nu sunt susținute de dovezi sau care chiar sunt demonstrate ca fiind neadevărate.
Așa că vă îndemn, de ziua lui Leonardo da Vinci, să faceți ca el, să cercetați și să puneți la îndoială totul, iar dacă e nevoie chiar să aduceți voi ceva nou în lume.
…
…
În Capodoperele Larousse am găsit informația că da Vinci ar fi fost vegan. Doar câțiva dintre biografii lui au spus că i-ar fi fost milă de animale, dar nicăieri nu există informații că ar fi fost ovo-lacto-vegetarian. Vegan în niciun caz, pentru că sunt care afirmă că avea brânzeturi în meniu.
Am trecut apoi la cartea din seria Prima mea lectură, în speranța că aceea va avea doar informații verificate. Însă și aici am găsit o istorisire pe care n-o găsesc nicăieri în articolele sau cărțile biografice despre Leonardo da Vinci. N-am nicio problemă cu cărțile de ficțiune, dar atunci când le ofer copiilor o carte despre viața unei persoane reale, îmi doresc ca ei să rămână cu informații adevărate după ce o citesc.
Cartea de la Pandora M este o traducere dintr-o serie internațională faimoasă. Nu m-aș fi așteptat ca atunci când am găsit ceva chiar interesant – că Leonardo da Vinci ar fi proiectat o bicicletă cu mulți ani înainte de invenția acesteia – să aflu apoi cercetând pe internet că această informație se știe că nu e reală. Acel desen a fost într-adevăr găsit între operele lui da Vinci, dar s-a demonstrat că nu e al lui, este un desen creat după 1880, după analiza detaliată a tușului folosit.
În cartea din seria Micii mei eroi am aflat ceva interesant și real: Leonardo da Vinci se pare că ar fi „inventatorul” șervetului de masă (pentru că era revoltat că lumea se șterge de fața de masă). Însă apoi am dat în carte peste o legendă care se știe că e falsă, și nu-mi place să le fie prezentată copiilor ca fapt real: faptul că modelul pentru Iuda din Cina cea de taină e același om care pozase cu câțiva ani înainte pentru Iisus, dar după anii de răutate, greutăți, infracțiuni și temniță, nici măcar da Vinci nu-l mai recunoscuse.
Poate că Cine a fost acest Leonardo da Vinci de la Rao nu dezamăgește chiar atât de tare, pentru că nu e prezentată ca o enciclopedie sau ca o biografie realistă. Dă impresia unor legende exagerate, de dragul distracției. Prezintă dialoguri clar inventate între personaje. Imagini cu „Top Secret” sau cu saci de bani având simbolul $ fac ca această carte să fie citită ca o „caricatură”, de divertisment, deci să sperăm că cei mici nu o vor lua ca sursă de documentare.
Vorba americanului, lecția de azi e să luăm totul „with a grain of salt”, adică să fim sceptici și să verificăm totul. Inclusiv despre această expresie era să scriu că e „vorba englezului”, dar dacă am cercetat și am descoperit că ceea ce foloseam eu des e varianta americană a britanicei expresii „with a pinch of salt”.
Și, ca să închei cu un citat, care chiar pe bună dreptate îi e atribuit lui da Vinci,
„Învățarea nu-ți obosește niciodată mintea”,
deci să continuăm să învățăm chiar și modul în care citim și studiem cărțile.
