Bibliotheca Septentrionalis
Europeana.eu – Biblioteca digitală europeană
O bibliotecă digitală este acea bibliotecă în care marea majoritate a documentelor care fac parte din patrimoniul ei au fost convertite în formate care să poată fi accesate prin intermediul calculatorului.
Suportul informaţional pus la dispoziţie de aceste biblioteci are o disponibilitate non-stop în mediul online, putând fi accesat, de oriunde, concomitent de mai mulţi utilizatori. De asemenea, informaţia poate fi regăsită utilizând orice termen de căutare ale cărui rădăcini se află în colecţie, prezervarea documentelor prin oferirea de copii utilizatorilor păstrând nedeteriorat documentul original, ocupând un spaţiu fizic mic faţă de bibliotecile tradiţionale şi oferind legături către bazele de date ale altor biblioteci şi costuri de întreţinere mai mici decât cele ale unei biblioteci clasice (1).
Încercând să ofere o definiţie pertinentă acestui tip de bibliotecă, prof. univ. dr. Mircea Regneală face următoarea remarcă:Biblioteca digitală este aceea care din punctul de vedere al conţinutului este asemănătoare bibliotecii cu publicaţii pe hârtie, dar în care documentele au fost stocate în format digital, putând fi accesate prin reţea de la distanţă (2).
Prima bibliotecă din lume „book free” (fără cărţi) a fost Drexel University Library (Pennsylvania, USA), funcţionând cu două fonduri paralele, unul cu carte într-o clădire şi altul cu peste 170 de milioane de produse culturale digitizate, în altă clădire mobilată preponderent cu terminale de calculator: „The Library Learning Terrace”. Din 2010, Universitatea Stanford a regândit structura suportului informaţional al bibliotecii facultăţii de inginerie, convertind peste 50 de mii de volume din suport clasic în suport digital. De asemenea, Universitatea din San Antonio (Texas) a fost cea care a oferit dreptul de accesare la 450 de mii de titluri în formă digitală, iar biblioteca Newport Beach (California), la 35 de mii de titluri digitale. Mai mult decât atât, aceste biblioteci au asigurat şi serviciul „Inter Library Loan” (dacă un titlu nu se găseşte în colecţia digitală proprie, el poate fi obţinut de oricare dintre aceste biblioteci de la o altă bibliotecă, unde cartea este disponibilă).
Începând cu anul 2000, Comisia Europeană a elaborat şi cofinanţat proiecte de cercetare care să stimuleze digitizarea întregului patrimoniu cultural european, de fiecare stat membru în parte. Mai exact, la 30 septembrie, aceasta a adoptat comunicatul „i2010: Digital Libraries”, prin care a prezentat obiectivele bibliotecilor digitale:
„Organizarea şi finanţarea digitizării colecţiilor culturale şi a prezervării digitale este responsabilitatea – în primul rând – a Statelor Membre. […] În cadrul programului eContentplus, în perioada 2005-2008, vor fi disponibile 60 de milioane euro pentru proiecte destinate îmbunătăţirii accesibilităţii şi utilizabilităţii conţinutului cultural şi ştiinţific european. Obţinerea interoperabilităţii între colecţii şi servicii digitale naţionale (e.g. prin intermediul unor standarde comune) şi facilitarea accesului şi utilizării materialului într-un context multilingv vor fi obiective esenţiale” (3).
La 20 noiembrie 2008, comisarul european pentru Societatea Informaţională şi Media, Viviane Reding, a lansat prototipul Bibliotecii Digitale Europene, Europeana.eu, (www.europeana.eu), versiunea beta, care conţinea peste două milioane de resurse culturale digitale puse la dispoziţie de bibliotecile naţionale şi instituţiile culturale din state membre ale Uniunii Europene. Datorită numărului record de accesări, peste zece milioane, s-a blocat serverul încă din a doua zi, redeschiderea având loc abia peste o lună, pe 20 decembrie 2008.
Aşadar, la 1 ianuarie 2009 se lansează proiectul Europeana v1.0, succesor al proiectului EDLnet finanţat de Comisia Europeană (în cadrul programului eContentplus) cu 6,2 milioane de euro, pe o durată de 3 ani. În acest proiect au fost implicaţi peste 85 de parteneri din statele membre (4) precum muzee, arhive, biblioteci, institute de cercetare, universităţi prestigioase din Europa, ministere, precum şi alte proiecte europene, toate contribuind la creşterea patrimoniului digitizat cu peste 4,6 milioane materiale informaţionale grupate astfel:
• imagini: picturi, desene, hărţi, fotografii şi imagini de piese muzeale;
• texte: cărţi, ziare, scrisori, jurnale şi documente de arhivă;
• videograme: filme, jurnale de actualităţi şi emisiuni TV;
• fonograme: muzică şi text vorbit de pe cilindri, benzi, discuri şi emisiuni radio.
De semnalat este faptul că aceste obiecte digitale rămân în cadrul instituţiilor colaboratoare, pe reţele proprii, Europeana.eu adunând doar metadatele despre materialele respective, inclusiv o imagine a acestora. Utilizatorii caută, de fapt, datele care odată ce au fost identificate în acest imens portal, pot fi accesate în întregime printr-un simplu click pe linkul care te duce exact unde trebuie. Datorită acestui tip centralizat de stocare, experţii portalului au creat standarde comune de regăsire a informaţiilor pentru toţi furnizorii, numite Europeana Semantic Elements, încă din 2010 fiind introdus Modelul de Date folosit de Europeana.eu (Europeana Data Model), un standard de metadate mai vast.
Bineînţeles că, de-a lungul timpului, lista colaboratorilor acestei biblioteci digitale a fost în continuă creştere, iar suportul informaţional digitizat oferit a ajuns să fie extrem de valoros pentru patrimoniul cultural european. Partenerul din România în cadrul proiectului Europeana.eu este CIMEC – Institutul de Memorie Culturală (5). Acesta administrează depozitul naţional de resurse culturale digitale şi asigură interfaţa dintre furnizorii de conţinut, precum instituţiile publice sau alte organizaţii deţinătoare de resurse culturale de pe teritoriul ţării.
Prin Ordinul Ministerului Culturii şi Cultelor nr. 2467/2008, la art. 2, agregatorul naţional are următoarele sarcini (6):
• Asigură legătura tehnică permanentă cu instituţia care administrează portalul european Europeana.eu;
• Asigură legătura tehnică permanentă cu furnizorii de conţinuturi – instituţii publice sau alte organizaţii care deţin, cu orice titlu, bunuri culturale sau informaţii şi date care urmează a fi incluse în pilonii tematici ai portalului naţional;
• Asigură transferul către portalul Europeana.eu a datelor: metadatelor descriptive, surogate etc.;
• Asigură conformitatea datelor trimise către portalul Europeana.eu cu standardele tehnice ale acestuia şi menţinerea pe termen lung a compatibilităţii cu acesta;
• Colectează şi face accesibile informaţiile privind entităţile deţinătoare de bunuri culturale şi/sau furnizoare de conţinuturi către pilonii tematici ai portalului naţional şi sistemele lor de funcţionare de date;
• Verifică accesibilitatea datelor conţinute în portalul naţional;
• Elimină duplicatele şi dezambiguizează termenii de căutare (dacă e cazul) şi întreţine indexurile portalului Bibliotecii Digitale a României.
Cel care a tradus în limba română întreg documentul Elemente semantice Europeana10 este Dan Matei. Lăudabil este efortul său, deoarece acest document a fost suportul multor biblioteci din România pentru transferul metadatelor asociate obiectivelor digitale spre Europeana.eu.
Principalii furnizori de informaţii digitale din ţara noastră pentru Europeana.eu au fost: Arhivele Naţionale – Direcţia Judeţeană Cluj, Biblioteca Judeţeană „Octavian Goga” Cluj – partener coordonator, Biblioteca Judeţeană „Panait Istrati” Brăila, Biblioteca Judeţeană „Alexandru şi Aristia Aman” Dolj, Biblioteca Judeţeană „Ovid Densusianu” Hunedoara, Biblioteca Judeţeană „V.A. Urechia” Galaţi, Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare, Biblioteca Judeţeană „G.T. Kirileanu” Neamţ, Biblioteca Judeţeană Timiş, Centrul Judeţean pentru Promovarea şi Conservarea Culturii Tradiţionale Cluj şi Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva. Întreg patrimoniul informaţional pe care ţara noastră l-a pus la dispoziţia acestui proiect este alcătuit din manuscrise, cărţi din colecţiile de istorie locală, monografii, periodice vechi, documente de arhivă, imagini, documente audio şi documente video.
Referitor la acest proiect european, preşedintele Comisiei Europene José Manuel Barroso (2004-2014) declara: „Europenii vor putea accesa de acum cu uşurinţă, repede şi într-un singur spaţiu, incredibilele resurse ale marilor noastre colecţii. «Europeana» este mult mai mult decât o bibliotecă. Este o adevărată forţă inspiratoare, un imbold pentru europenii secolului al XXI-lea să se întreacă în creativitate cu unii dintre cei mai inventivi înaintaşi, cum ar fi marile personalităţi ale Renaşterii. Închipuiţi-vă numai ce posibilităţi oferă studenţilor, erudiţilor, iubitorilor de artă faptul de a avea la dispoziţie, de a putea combina şi cerceta online comorile culturale ale tuturor statelor membre. Se demonstrează astfel cu pregnanţă faptul că în centrul integrării europene stă cultura” (7).
Diana FILIP
Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare
Note de susbsol:
(1) Doina Banciu; Dora Coardoş; Cornelia Lepădatu, Informaţia digitală în cultură: Cercetări şi realizări, Bucureşti, Editura Ars Docendi, 2010, p. 19.
(2) Mircea Regneală, Dicţionar explicativ de biblioteconomie şi ştiinţa informării, vol. 1 (A-L), Bucureşti, FABR, 2001, p. 73.
(3) https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/HTML/?uri=CELEX:52008XG1213(04)&from=EN
(4) www.culture.gouv.fr/culture/editions/r-cr/cr118-119.pdf
(5) http://www.cimec.ro/
(6) Dan Matei, Spre Europeana.eu: o introducere în bibliotecile digitale, Bucureşti, CIMEC – Institutul de Memorie Culturală, 2009, p. 96.
(7) https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/ro/IP_08_1747
„Bibliotheca septentrionalis” nr. 56, iunie 2021
- Revista poate fi citită în format PDF: www.bibliotecamm.ro/septentrionalis/revista_bs_56(2021).pdf
Redacția:
- Redactor-şef: conf. dr. Florian ROATIŞ
- Redactor-şef adjunct: Laviniu ARDELEAN
- Redactori: Gabriel STAN-LASCU; Csilla TEMIAN; Ioan NEAMŢIU
- Tehnoredactare şi copertă: Gabriel STAN-LASCU
Revista Bibliotheca Septentrionalis nr. 56 (2021). Deschide PDF
Online „e-Bibliotheca septentrionalis”
Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare – ROMÂNIA
