Soră lume

Bibliotheca Septentrionalis

 

Soră lume

de Diana FILIP
Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu”

Se spune că unul dintre factorii cei mai importanţi care pot influenţa percepţia unei opere de artă este însăşi imaginea artistului. Tocmai din acest considerent, mulţi artişti au preferat să îşi lanseze operele în anonimat, pentru a le fi analizată creaţia şi nu persoana din spatele ei. În cazul de faţă, orice imagine a anonimatului nu şi-ar mai avea rostul, deoarece Ana Blandiana este deja un nume prezent în inimile noastre. Scopul poetei nu a fost niciodată de a demonstra sau convinge pe cineva, ci doar de a dărui, prin creaţia sa, propria-i frumuseţe, gingăşie şi… muuulte surâsuri contagioase.

Ana Blandiana este una dintre cele mai reprezentative figuri ale peisajului social şi intelectual din ultima jumătate de secol. A excelat atât ca poetă, prozatoare, eseistă, cât şi ca memorialistă, deopotrivă în ţară şi în străinătate, reuşind să câştige premii importante cum ar fi: Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din România, 1969; Premiul pentru poezie al Academiei Române, 1970; Premiul pentru proză al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, 1982; Premiul Internaţional „Herder” (1982); Premiul Naţional de Poezie, 1997; Premiul „Opera Omnia”, 2001; Premiul Internaţional „Vilenica”, 2002; Premiul Opera Omnia acordat de Revista Convorbiri Literare (2014); Premiul „Poetul European al Libertăţii” (2016); Cununa de Aur de la Struga (2019) şi multe altele. De asemenea, este Membră a Academiei Europene de Poezie, a Academiei de Poezie „Stéphane Mallarmé”, a Academiei Mondiale de Poezie (UNESCO) şi membru corespondent al Academiei Române din anul 2016.

La finele anului 2020, autoarea şi-a lansat la Editura Humanitas din Bucureşti volumul de proză Soră lume, pe coperta căruia îşi întâmpină cititorii cu zâmbetu-i caracteristic, imortalizat într-o fotografie din tinereţe, precum şi cu un apelativ extrem de drăguţ: „soră lume”. Prezenta carte vine ca o continuare a Falsului tratat de manipulare, apărut în anul 2013 tot la Editura Humanitas.

Încă din primele pagini, autoarea ne dezvăluie că, la fel cum nici tratatul nu este o carte de memorii, deşi cuprinde fragmente de amintiri, nici aceasta nu este o carte de călătorii, deşi toate capitolele ei descriu oameni şi întâmplări din ţările în care a călătorit. „În Fals tratat de manipulare am încercat să compun din fragmente de amintiri un portret al ţării. Acum este vorba de o lume. O lume pe care am încercat să o descopăr, să o înţeleg şi care – în pofida a tot ce am dedus şi a tot ce mi s-a explicat – mi-a lăsat sentimentul tulbure că n-o cunosc cu adevărat, nu pentru că n-am fost în stare să o înţeleg, ci pentru că ea nu se înţelege pe sine” (p. 9).

Titlul cărţii, Soră lume, poartă un mesaj aparte, pentru toţi acei oameni pe care scriitoarea i-a întâlnit, în peregrinările sale, prin lumea largă. Pe toţi încearcă să-i înţeleagă, atât pe cei bogaţi, cât şi pe cei săraci, deoarece cu toţii trăiesc iluzia unei libertăţi; dacă nu pe cea a propriei conştiinţe, măcar pe cea a unei conştiinţe superioare. Paradoxal e faptul că unii dintre aceştia reuşesc să fie fericiţi.

Lucrarea este structurată pe 49 de capitole, fiecare reprezentând relatări deosebite, făcute de Ana Blandiana într-o jumătate de secol, în peste 30 de călătorii făcute cu ocazia participării la diverse festivaluri de poezie, vizite în grup cu alţi scriitori, lansări de carte, premii literare, precum şi târguri internaţionale de carte. Dincolo de valoarea lor memorialistică, aceste itinerarii au şi o valoare istorică, mărturie stând câteva evenimente cheie surprinse de ochiul vigilent al autoarei. Amintim aici discursul din balcon al regelui Mihai din anul de graţie 1992, dar şi consideraţii cu privire la destinul tragic al acestui ultim rege al României; de asemenea, poate fi amintit şi episodul vizitei şi contravizitei, cu acelaşi avion, a unei delegaţii „oficiale” de scriitori, chiar în timpul Revelionului 1990, cel mai tulbure şi mai exaltat revelion al României moderne, sau călătoriile mai recente în Hong Kong, surprinzând lupta pentru libertate a studenţilor de acolo. Tema libertăţii este căutată în toate aceste peregrinări, fiind regăsită în majoritatea ţărilor vizitate ca o iluzie sau ca o permanentă aspiraţie, aşa cum o lăsase în urmă, de fiecare dată, când pleca din propria-i ţară, înainte de 1989.

Oricare capitol poate reprezenta o poveste de sine stătătoare, dar cea care m-a impresionat cel mai mult am găsit-o la pagina 321, în capitolul intitulat „Ceva important care îmi scapă”. Cu ocazia vizitei autoarei la Tokyo, ea îşi exprimă dorinţa de a vizita o mănăstire zen, fiind atrasă, încă din adolescenţă, de acea religie în care credinţa este doar un prilej către meditaţie,„iar frumuseţea o circumstanţă favorizantă a existenţei lui Dumnezeu, risipit impersonal între pietre şi nisip”. Odată ajunsă la mănăstirea vizată, este întâmpinată de stareţa lăcaşului, o bătrânică având în jur de 90 de ani, sprijinită într-un baston. Aceasta, extrem de amabilă, i-a dăruit, la finalul vizitei, o carte groasă în limba engleză cu titlul Zen, fiind însăşi opera de o viaţă a simpaticei amfitrioane. Entuziasmată de cadoul primit, dar şi de uimirea că stareţa a reuşit să-şi traducă opera de căpătâi într-o limbă de circulaţie internaţională, Ana Blandiana o roagă să-i scrie o dedicaţie pe prima pagină: „Şi deodată am încremenit. Erau propriile mele versuri! Trecute prin traducerea japoneză şi apoi prin cea franceză a translatoarei, ele păstrau doar urme nesigure a ceea ce fusese în original, destul cât să mi se pară cunoscute. (…) Era vorba de o poezie a mea veche de cel puţin un deceniu”. Dincolo de această scenă extrem de emoţionantă se află, de fapt, o explicaţie extrem de profundă: cea a tradiţiei ospitalităţii nipone, care cere să-l întâmpini pe cel care te vizitează cu ceva familiar, care să-l îmbucure, dovedindu-i prin gestul făcut că substanţa oaspetelui este înrudită cu a ta. Ce poate fi mai minunat de atât? Minunat este, de fapt, întreg sentimentul de empatie pe care autoarea îl are faţă oamenii pe care i-a întâlnit în periplul ei: „Dacă cineva mi-ar cere să spun numele unui singur sentiment pe care mi l-a trezit lumea prin care am trecut, aş răspunde fără ezitare compasiunea. Şi cei bogaţi, şi cei săraci, şi cei norocoşi, şi cei fără noroc, şi frumoşii, şi urâţii, şi învingătorii, şi învinşii (…) – toţi au sfârşit prin a-mi trezi compasiunea, despre care cu timpul am înţeles că este o treaptă a înţelegerii şi o formă a cunoaşterii”.

Încă din momentul lansării cărţii de faţă şi până acum, atât în mediul online, cât şi în presa scrisă, cititorii au doar cuvinte de laudă la adresa ei. Spre exemplu, într-o cronică literară publicată de Codruţ Constantinescu în revista 22, acesta declara că „volumul este un tratat de înţelegere a lumii”, considerând-o „cartea anului 2020”. Vă îndemn, deci, la lectură!

Sursa: BIBLIOTHECA SEPTENTRIONALIS, Publicaţie semestrială a Bibliotecii Judeţene „Petre Dulfu” Baia Mare, an XXIX, nr. 1 (56), 2021, p. 122.

(https://www.bibliotecamm.ro/septentrionalis/revista_bs_56(2021)

Sursa: „e-Bibliotheca septentrionalis”
Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare – ROMÂNIA