Ion Th. Simionescu s-a născut la 10 iulie 1873 în Fântânele (Bacău). A fost geolog, geograf, pedagog, paleontolog, membru titular şi preşedinte al Academiei Române.
A urmat cursurile Facultăţii din Știinţe, din cadrul Universităţii din Iaşi, cursuri postuniversitare de specializare la Viena, în domeniul geologiei şi paleontologiei, unde a obținut și titlul de doctor în ştiinţe, precum și cursuri de specializare în Franţa, la Grenoble.
A activat ca preparator, profesor suplinitor, profesor titular în cadrul catedrei de geologie şi paleontologie a Facultăţii de Știinţe, Iaşi și a predat în cadrul catedrei de geografie.
Din 1907 a devenit membru corespondent al Academiei Române, din 1910 a fost decan al Facultăţii de Știinţe, iar din 1911 a fost numit membru titular al Academiei Române. A deţinut şi funcţia de rector al Universităţii din Iaşi, în perioada 1912-1914 şi în 1923.
Începând cu 1929 a fost profesor de paleontologie la Universitatea din Bucureşti. În 1930 a fost preşedinte al Societăţii Române de Ştiinţe, iar în 1941 a fost numit preşedinte al Academiei Române.
De-a lungul carierei sale ştiinţifice şi didactice, a publicat peste 1.600 de lucrări, în principal pe teme de geologie, geografie şi paleontologie, iar mare parte din operele sale prezintă viaţa în toate laturile ei, importante atât ca descriere a locurilor din România, cât şi ca descriere a poporului român. A murit la 7 ianuarie 1944. (Sursa: Enciclopediaromaniei.ro)
Compartimentul Colecții speciale, Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare
