La Vişeul de Sus, recent atestat ca staţiune turistică de interes naţional

Gara C.F.F. Vișeu de Sus

Gara CFF Vişeu de Sus a fost ridicată în incinta Fabricii de cherestea Valea Râului – Vişeu de Sus, dată în folosinţă în anul 1930. În acestă clădire au funcţionat birourile personalului C.F.F. care deservea linia ferată forestieră. În anul 1931 a fost dat în folosinţă primul tronson de linie ferată îngustă, ce a legat fabrica de cherestea de gara C.F.R. din Vişeu de Sus. Din Gara C.F.F. pornesc „Mocăniţele”, locomotive cu abur, alimentate cu lemn și cărbuni, pe Valea Vaserului, pe o cale ferată forestieră cu un ecartament îngust de 0,76 m, unică în Europa, folosită în prezent atât pentru transportul lemnului, cât și în scop turistic. În interiorul Gării CFF a fost amenajată o expoziție cu mocănițele și drezinele ce au străbătut pe vremuri Valea Vaserului, surprinzător, cea mai veche dintre mocănițe, pe nume „Măriuța”, construită în 1910 la fabrica Orenstein&Koppel din Berlin, funcționează și în prezent, spre deliciul turiștilor.

Adresa: Str. Cerbului nr. 5, Vişeu de Sus – Harta

Valea Vaserului

Exploatarea lemnului de pe Valea Vaserului a început în secolului al XVIII-lea de către coloniști germani (țipțeri), care foloseau plute pentru transportul lemnului tăiat la gaterele din Vișeu. Construcția căii ferate forestiere pe Valea Vaserului a durat între anii 1930-1933, ecartamentul îngust era necesar pentru a permite căii ferate să urmeze traseul sinuos al râului. În anul 1961, după finalizarea tuturor lucrărilor la calea ferată, rețeaua C.F.F. Vișeu de Sus însuma o lungime totală de 79 km, dintre care linia magistrală avea 46 Km. Calea ferată, exploatată atât forestier, cât și turistic, este clasată ca monument istoric. În prezent, pentru turişti şi iubitori de căi ferate „Mocănița” străbate 21.6 km, până la stația Paltin. Însă, pentru transportul lemnului, traseul „mocăniţei” se întinde pe o lungime de 43,5 km, punct terminus la stația Coman.

Valea Vaser: Website și harta turistică

Biserica ortodoxă „Sf. Nicolae” din Vișeu de Sus

Aflat în inspecție la Regimentul 7 Grăniceri, în Vișeu de Sus, generalul Nicolae Uică a aflat că nu există o biseică ortodoxă în localitate, și a decis ridicarea uneia în memoria fiicei lui, Mărioara, decedată de timpuriu. Construcția bisericii a durat între anii 1933-1937 și a fost târnosită în data de 21 iulie 1940, de către episcopul Vasile Stan al Maramureșului. Arhitectul bisericii, plutonierul major Rujan Constantin, a alcătuit planul bisericii în stil bizantin, construcția a fost ridicată din cărămidă, sub formă de cruce cu boltă centrală, cu o lungime de 25 metri și turla principală de 35 metri. Primul preot al acestei parohii a fost Sebastian Sârcu (1927-1940) care, însă, va fi expulzat din oraș în timpul ocupației hortiste prin pronunțarea Dictatului de la Viena (30 august 1940), prin care Maramureșul a fost răpit României și alipit Ungariei. Biserica va rămâne fără preot timp de 4 ani iar preotul Sebastian, în urma suferințelor îndurate, a decedat la 28 ianuarie 1941 în București și a fost înmormântat în cimitirul Bellu.

Adresa: Strada Libertăţii nr. 1, Vișeu de Sus | Website | Harta

Biserica romano-catolică „Sfânta Ana” din Vișeu de Sus

Impozanta biserică de rit romano-catolic, aflată în centrul orașului, a fost construită în 1912 de către preotul Schiller Carol pe locul fostei biserici din lemn (1762), în stil neogotic, fiind singura de acest fel şi tip din Ardeal şi din nordul ţării. Altarele au fost realizate în anul 1911 și aduse de către Ferdinand Stuflesser din Tirol, Austria.
Sculpturile şi picturile, create de către artişti austrieci şi italieni, precum și volumul de carte datând din anii 1700-1800, completează valoarea patrimonială a lăcașului de cult, aflat pe lista Monumentelor Istorice din România (MM-II-m-A-04799).
De biserica romano-catolicâ mai aparţine un cimitir cu aceeaşi vechime din 1818 precum şi o capelă cu 4 morminte aşezată pe râul Vaser (Făina). Capela a fost ctitorită în anul 1900 de către împărăteasa Elisabeta, purtând de atunci numele acesteia, adică „Capela Sf. Elisabeta”.

Adresa: Strada 22 Decembrie 1989, nr. 32, Vișeu de Sus | Facebook | Harta

Centrul documentar-expozițional al nobilimii maramureșene române

Este un muzeu unic în România, creație a „Fundației Ion și Livia Piso”, inaugurat în 2014. Pătrunzând in interior, vizitatorul este întâmpinat de un spațiu generos, Aula Magna (peste 100 mp.), pe peretele rotundei, se află o imensă hartă a Maramureșului Istoric, flancată de două picturi-frescă ce reprezintă lupta lui Dragoș Vodă cu tătarii și izgonirea lor din Moldova, cealaltă epilogul luptei de la Baia Moldovei în care garda de corp a regelui Matei Corvin, formată din nobili români maramureșeni, îl apără pe acesta de armata lui Ștefan cel Mare; ambele realizate după schițele Liviei Piso, fiica reputatului istoric maramureșean Alexandru Filipașcu. Tot în Aula Magna, cât și în Bibliotecă, sunt expuși, în dimensiuni macro, arbori genealogici cu ascendenți din anii 1300, mărimea unora depășind 10 mp, arbori genealogici ai celor mai mari și extise familii de nobili români din Maramureș. Arborii genealogici, cît și hărțile împreună cu diplomele oferă imagini clare și sugestive din care vizitatorul își poate reprezenta cu ușurință viața trecutului glorios al Maramureșului medieval.

Adresa: Strada Libertăţii nr. 24, Vișeu de Sus | Website | Harta

Muzeul de Istorie și Etnografie

Muzeul s-a deschis la 1 Decembrie 2003, de ziua Marii Uniri a românilor. La baza patrimoniului actualului muzeu stau colecțiile de piese istorice și etnografice, constituite în jurul anului 1970, (…). Prin unificarea acestor colecții, în anii 1980, s-a realizat un muzeu al orașului care, în condițiile pauperizãrii vieții sociale și culturale de la sfârșitul “epocii de aur”, s-a desființat și cu acea ocazie s-a pierdut clãdirea ce îl gãzduia precum și majoritatea pieselor valoroase din componențã. Ceea ce a rãmas s-a depozitat, în condiții improprii, mutându-se în diverse locuri din oraș. Dupã 1990 s-a hotãrât reînființarea Muzeului. Colecția rãmasã a fost datã, în custodie, profesorului Ion Țelman, colaborator al Muzeului Maramureșului din Sighetu Marmației, care a îmbogãțit-o cu obiecte aduse de elevii liceului. De asemenea s-au fãcut achiziții și s-au primit donații. Fondul muzeistic cuprinde peste 1100 de piese, din care aproape 800 se gãsesc în expoziția permanentã, structuratã pe douã secții: istorie – o salã și etnografie – douã sãli, din care una de mari dimensiuni. (Ion Țelman, Petru Ulian, Iuliu Copândeaan, Muzeul de Istorie și Etnografie Vișeu de Sus – Maramureș, Ed. Aska Grafika, 2005, p. 3-4)

Adresa: Strada Libertăţii nr. 7, Vișeu de Sus, Orar: Luni – Vineri, orele 09-16 | Website | Harta

Casa „Pop Simion” – în prezent sediul Primăriei Vişeul De Sus

Construcţia în în stil baroc, care adăposteşte astăzi sediul Primăriei oraşului Vişeu de Sus, era fosta administraţie a moşiilor lui Pop Simion, şi datează de la începutul secolului al XX-lea. Protopopul ortodox Simion Pop a fost un luptător pentru drepturile românilor, închis pentru crezul sau, la jumătatea secolului al XIX-lea în temniță de la Muncaci. La 1860 a fost unul dintre întemeietorii „Asociațiunii pentru cultura poporului român din Maramureș”. Fiul acestuia, nu a împărtășit crezul și idealul tatălui său, astfel că, la moartera acestuia, a acceptat maghiarizarea, schimbându-și numele în Sigismund Papp. Fiul său, Șimon Papp, ajuns prim-pretor în plasa Petrova devine cel mai mare latifundiar al ținutului și Maramureșului la început de secol XX.

Mai multe informații despre această personalitate locală, controversată, citiți în acest articol: Latifundiarul Șimon Pop, personalitate controversată a Vișeului de Sus

Adresa: Strada 22 Decembrie, nr. 19, Vișeu de Sus | Website | Harta

Biserica de lemn „Sf. Doctori fără de arginţi”, Vișeu de Sus

În curtea Spitalului Orășenesc din Vişeu de Sus a fost ridicată o biserică de lemn, cu hramul „Sfinţii Doctori fără de arginţi Cosma şi Damian”, la inițiativa preotului Grigore Andreica, protopop de Vişeu în acea vreme, şi cu sprijinului directorului dr. Mircea Năstase. Până la acea vreme, slujbele se ţineau într-un paraclis amenajat în clădirea spitalului, în cele din urmă s-a luat hotărârea ridicării unei biserici de lemn, pentru nevoile duhovniceşti ale bolnavilor şi ale credincioşilor. Lucrările la lăcaşul de cult au început în anul 2001, cu sprijinul unor meşteri ieudeni conduşi de Grigore Hotico, iar târnosirea bisericii a avut loc la 28 septembrie 2002, de către PS Iustin Hodea Sigheteanul.

Adresa: Spitalul Orăşenesc Vișeu de Sus, Strada 22 Decembrie, nr. 1 | Harta

Bustul lui Nicolae Dunca, Vișeu de Sus

În parcul din centrul orașului se află bustul lui Nicolae Dunca, realizat de către Societatea Culturală PRO MARAMUREȘ „DRAGOȘ VODĂ” și Primăria orașului Vișeu de Sus, dezvelit la data de 24 octombrie 1999. Pe inscripția plăcii din marmură aflăm: „Nicolae Dunca, 1837-1862. În memoria căpitanului Nicolae Dunca, simbol al jertfei pentru unitate și demnitate umană. Ofițer al lui Alexandru I. Cuza, Giuseppe Garibaldi și Abraham Lincoln, a căzut eroic în războiul civil american, în ziua de 8 iunie 1862 în bătălia de la Cross-Keys și înmormântat în cimitirul Național al eroilor din orașul Stanton-Virginia-Statele Unite ale Americii”.

Adresa: Strada 22 Decembrie, Harta

Monumentul Eroilor din Vișeu de Sus

Tot în acest parc central, în care se află bustul lui Nicolae Dunca, este amplasat şi Monumentul „Flacăra”, închinat în „memoria eroilor vișeuani căzuți pentru Neam și Țară”. A fost sculptat de un grup de studenți de la Facultatea de Arhitectură și Urbanism, Universitatea Tehnică Cluj Napoca, la inițiativa primarului Grad Toderaș, fiind dezvelit la 1 decembrie 2003. Cu o înălțime de 437 cm, monumentul sculptat dintr-un bloc de marmură albă se termină cu o flacără alegorică în vârf, iar în partea stângă a fost amplasat un portdrapel confecționat tot din marmură albă. – Sursa

Adresa: Strada 22 Decembrie, Harta

Casa Muzeu Elefant din Gara CFF Vișeu de Sus

În gara CFF Vișeu de Sus se găsește ultima casă evreiască tradițională din lemn, numită Casa Muzeu Elefant, ce a aparținut lui Alexander Elefant, un antreprenor evreu ce a deținut o fabrică de prelucrare a lemnului adus de pe Valea Vaserului. A fost inaugurată ca muzeu în 2011, fiind dotată şi cu o bibliotecă-cafenea, unde turiştii pot admira o serie de obiecte aparţinând comunităţii evreieşti din zonă.

Adresa: Str. Cerbului nr. 5, Vișeu de Sus (Gara CFF) | Sursa | Harta

Cimitirul evreiesc din Vișeu de Sus

Cimitirul evreiesc reprezintă o mărturie a comunităţii importante de evrei din zonă, fiind impresionant prin istoria relatată şi vechimea monumentelor funerare. Cu toate că, sinagoga a fost demolată, cimitirul poate fi vizitat şi astăzi. În toamna anului 1944, doisprezece mii de evrei au fost deportați în lagărele de concentrare naziste. Dintre care, doar șase mii s-au reîntors în Vișeul de Sus

Adresa: Strada Poduri, Vișeu de Sus | Sursa |  Harta

Borcut, Valea Vinului

În apropiere de Vișeu de Mijloc (localitate componentă a Vișeului de Sus), se află Valea Vinului, loc de agrement apreciat de localnici și călători, chiar dacă drumul este anevoios, aici aflându-se mai multe izvoare de apă minerală, sau „borcut” – cum spun localnicii, cu ape feruginoase, fiind consemnate aprox. 100 de izvoare (Sursa: Primăria Vişeu de Sus). Valea Vinului este denumită astfel datorită apelor minerale cu aspectul și tăria carbogazoasă a vinului. (Sursa: Teofil Ivanciuc – Ghidul Turistic al Țării Maramureșului, Editura Limes, 2006 – p.55)

Borcut pe Valea Vinului: Harta

Capela Sf. Ilie de pe Valea Vinului

În 1984, Dumitru Grad ridică un lăcaș de cult, o bisericuță de piatră cu o suprafață de doar 6 metri pătrați, în mijlocul naturii pitorești a Văii Vinului, la o distanță de 7,6 km de drumul principal DN18, ce traversează Vișeu de Mijloc. Providența ne-a îndrumat să alegem chiar acea zi, de 20 iulie, să vizităm capela la data sărbătoririi ocrotitorului acesteia, Sfântul Ilie, singura zi din an în care capela este deschisă, ocazie cu care se ține slujba de hram.

Capela „Sf. Ilie” a fam. Grad:  Harta