Conacul Pop Simion, construit în stil neo-baroc, datează de la începutul sec. XX. Azi sediul Primăriei Vişeul de Sus
Șimon Pop, unul dintre cei mai mari latifundiari al începutului de secol XX din Maramureș, se naște în jurul anului 1860 la Vișeul de Sus, într-o familie cu descendență nobilă, atestată la 1463.(1) A făcut studii la Budapesta, era considerat filomaghiar și a ocupat 25 de ani funcția de prim-pretor al Plasei Vișeu. A deținut această funcție într-o perioadă istorică deosebit de grea pentru români, în timpul dualismului austro-ungar. A acumulat o avere imensă, ajungând cel mai mare proprietar român din zonă și, totodată, una dintre cele mai controversate personalități ale Vișeului de Sus.
Simion Pop, bunicul latifundiarului de mai târziu al Vișeului, a slujit ca preot ortodox la Parohia Dragomirești (1832-1837).(2) Animat de un autentic simţ patriotic, acesta a ajuns deputat din 1848 în Dieta de la Pesta, unde a luptat pentru cauza și drepturile românilor maramureșeni, aflați sub opresiunea austro-ungară. Fapt pentru care, după înfrângerea Revoluției de la 1848, a fost arestat, împreună cu deputații Iosif Man de Șieu, Gavrilă Mihalyi și Vasile Mihalca. Li s-au confiscat averile şi au fost condamnați la închisoare, petrecând 8 luni în temniţa din Muncaci. La 1852, aflat în vizită prin Maramureş, împăratul Francisc Iosif I a binevoit să acorde o amnistie generală tuturor revoluţionarilor din Maramureş şi să le restituie toate moşiile confiscate, fapt întâmplat abia peste 4 ani. (3)
O versiune mai romanţată a evenimentului spune că grațierea acestora a survenit prin intervenția și rugămințile Iulianei Mihalyi, soția lui Gavrilă și sora lui Iosif Man, la împăratul Francisc Iosif I, aflat la Sighetul Marmaţiei, în timpul vizitei acestuia prin comitatul Maramureş. (4)
La 1860, Simion Pop a fost unul dintre întemeietorii „Asociațiunii pentru cultura poporului român din Maramureș”, propunere venită din partea lui Iosif Man de Șieu, ajuns prefect al Maramureșului la 1860, în ședința din 13 decembrie a Congregației Comitatului, Asociațiune care să fie „azilul limbii, lumina minții și fântâna culturii noastre”. La 5 februarie 1861 Adunarea Generală a Asociațiunii a ales următorul comitet de conducere: președinte: prefectul Iosif Man; vicepreședinte: vicarul Mihail Pavel; secretar: Petru Mihalyi; membri: protopopii Simion Pop, Vasile Mihalca și Ștefan Șimon și primpretorii Ion Iurca și Vasile Mihalca, ambii viitori subprefecți. (5)
Simion Pop, preotul din Dragomirești, a fost căsătorit cu Susana, fiica preotului Ioan Man din Șieu. Acesta mai are ca fii pe Mihai, proprietar în Șieu, și Ioan, care va ajunge preot în Strâmtura, aspect de reținut pe mai departe.
Simion și Susana Pop vor avea un fiu pe nume Sigismund, care se va îndepărta de crezul și idealurile părintelui său, își reneagă descendența română, inclusiv prin maghiarizarea numelui, devenind Zsigmond Papp. A fost căsătorit cu Ema Schrater și a avut patru copii: Ema, căsătorită cu doctorul maghiar Munkácsy Pál; Irma, căsătorită cu profesorul Jonás Ődőn; Árpád, mort prematur în timp ce era student, și Șimon, cel ce va deveni marele om de afaceri din Vişeul de Sus.
Zsigmond Papp, ajuns prim-pretor în plasa Petrova, aderă la inițiativa prefectului de Maramureş, Lónyay János (1877-1884), de a înființa un partid maghiaro-valah, în 1882, format din indivizi de origine valahă, dar cu „sentimente maghiare”. Contele Lónyay János, descendent al nobilimii maghiare, s-a folosit de toate mijloacele și influența pentru a servi ca instrument de deznaționalizare a românilor, reușind, printre altele, să desființeze în 1878 catedra de limba română de pe lângă Preparandia de stat, organ al „Asociațiunii”. (6)
Autorul Istoriei Maramureșului, Alexandru Filipașcu, detalia în studiul Înstrăinarea unor familii și averi maramureșene apărut în organul ASTREI, Revista Transilvania nr. 10/1942, că aceste maghiarizări voluntare ale unor maramureșeni erau făcute din interesul asigurării protecției guvernanților și al înaintării în funcții publice.
Zsigmond Papp sprijină prin forță și teroare în 1884, la alegerile parlamentare, candidatura ginerelui său, Jónás Ödön, profesor la Politehnica din Budapesta:
„La alegerile parlamentare din 1884 candidează din partea românilor Bazil Iurca la Şugatag şi Petru Mihaly la Vişeu, faţă de care prefectul contracandidează pe Sig. Ciplea şi pe Jónás Ödön. Acesta din urmă era ginerele fostului pretore şi notar public Sig. Pop şi cumnatul lui Pop Simon, viitorul satrap al Vişeului. Pentru intimidarea alegătorilor români, prefectul dispune la Şugatag 16 jandarmi şi o companie de honvezi, iar la Vişeu 22 de jandarmi şi 2 companii de honvezi. Teroarea nemaipomenită care s-a dezlănţuie a scos din fire pe marele luptător maghiar G. Várady, care într-o serie de articole publicate în Máramaros a criticat aspru metodele de luptă ale guvernului, scoțând în relief valoarea excepțională și superioritatea personală a candidaților români faţă de candidații guvernului. Poporul de pe Mara a huiduit pe Ciplea, acuzându-l că şi-a vândut neamul şi legea, ungurilor”. (7)
În 1894, prefectul Lonyay se pensionează, după ce reușise să nimicească puterea politică a românilor şi după ce elaborase un program vast de activitate pentru maghiarizarea Maramureşului. (8)
Matricolă deces – Papp Zsigmond. Sursa: https://geni.com/people/Zsigmond-Papp-de-Viso
Aminteam mai sus de Ioan Man din Strâmtura – fratele Susanei, căsătorită cu preotul Pop Simion, deputatul de la 1848. Ei bine, preotul Man din Strâmtura a avut 5 copii, printre care și pe avocatul Man Vasile (László) din Vișeul de Jos. Acesta, la rândul său, va avea în urma căsătoriei 4 copii, printre care Zoltán (n. 11 martie 1890), viitorul prefect al Maramureșului, la 1937 (9),, sau Irina (n. 22 iulie 1876), ce va deveni cunoscută mai târziu drept „văduva Pop Șimonoaia”.
Papp Șimon, fiul lui Zigmond, s-a căsătorit în Sighet, cu Irina Iulia Maria, fiica avocatului Man Vasile, la 22 decembrie 1894. Au avut împreună o fiică, lleana, moartă prematur la Dej, în 1921. Alți copii n-au mai rezultat din căsătoria lor, fapt pentru care familia prim-pretorului a adoptat cei trei copii ai surorii lui Irene, Isidora, căsătorită cu sârbul Zsiva.
La nivel de Plasa Vișeu, pentru atingerea scopurilor sale de preamărire, Papp a slujit împreună cu familia sa cauza ungurească, el zdrobind, de multe ori cu ajutorul jandarmilor opoziția românească la alegeri locale sau întruniri culturale, cum s-a întâmplat la 30 ianuarie 1912, când se înfiinţează la Vişeu de Sus cel dintâi despărţământ maramureşan al Asociaţiei ASTRA. Unul din participanţi relatează “la sfârşitul adunării constituante, era să gustăm cu toţii o sfântă de bătaie. Dar cea mai mare durere ne-a cauzat-o faptul că ceata de adversari care a venit ca să ne zădărnicească constituirea noastră avea în frunte pe vestitul Şimon de la Vişău“. (10)
Papp Șimon a acumulat de-a lungul timpului o avere imensă, consemnează Alexandru Filipaşcu: „… I s-au tolerat toate banditismele săvârşite în averile erariale, composesorale şi comunale, reuşind să-şi creeze o avere de mai multe zeci de mii de jugăre pe care, din motive inexplicabile, guvernele româneşti au scutit-o de la reforma agrară”. (11)
În timpul cât a îndeplinit funcția de primpretor în Vișeu, s-au ridicat câteva edificii importante, cum ar fi: casa în care a locuit, din centrul localității, este azi sediul Primăriei orașului Vișeul de Sus; apoi, în sediul Primăriei vechi funcționează astăzi Judecătoria Vișeul de Sus; școala construită în 1808 a fost mărită cu un etaj, în anul 1874. În anul 1905 a semnat un contract cu autoritățile Vișeului, prin care el, ca întreprinzător, se obligă ca în decurs de 30 de ani să construiască o uzină electrică, care să alimeteze becurile pe stradă (iluminat public) și cele din casele particulare și instituții. Uzina va fi dată în funcțiune în perioada interbelică. În 1913 donează o clădire cu 18 încăperi, construită în 1885, pentru a fi destinată primului spital, „Irina”, din Vișeul de Sus. (12)
Uzina electrică construită de Papp Șimon, Vișeul de Sus. Sursa foto: Hungaricana.hu
Șimon Pop a pictat, pe cheltuiala sa, întregul iconostas al noii biserici de la mănăstirea Moisei. Despre acest aspect, avem relatat un episod în cartea Documente Istorice Maramureșene (1937), în care este implicat Ioan Coman, tatăl lui Artur Coman, preot în Moisei, cu ocazia sfințirii mănăstirii.
Savantul maramureșean de renume, Artur Coman (1881-1972), descoperă după moartea tatălui său, Ioan Coman (căs. cu Emilia din fam. Anderco), o serie de „scrisori originale care au valoare de documente istorice”, multe dintre acestea fiind despre corespondența dintre membri ai „Asociațiunii pentru cultura poporului român din Maramureș”, epistolele dintre Artemiu Anderco (1853-1877), un sclipitor talent literar răpus de boală prematur, publicat de Nicolae Iorga în 1876, și membri ai familiei, tatăl, frati și surori sau apropiați (ex. Gavrilă Mihalyi), colegi de școală, pe care le publică la 1937. O parte din epistole sunt scrise de tatăl Ioan Coman, preot în Moisei, denigrat tendențios într-un ziar al vremii, cu ocazia sfințirii mănăstirii de la Moisei, din pricina unui toast făcut în maghiară, către o parte dintre donatorii de o altă confesiune decât a sa: „Pentru ce reprobează toastul meu închinat Mag. Doamnei Irina Man de Șaieu muerea protopretorului Pop Simion din Vișău – care deși e altă confesiune, a jertfit din al său 1600 coroane, pentru ridicarea acelui iconostas într’o biserică străină de confesiunea sa (…)”. (13)
La moartea omului de afaceri Șimon Pop (11 iulie 1920), acesta deținea o avere impresionantă, constituită din case de locuit, fabrici de lemn, gatere, mine, o uzină electrică, etc. precum și terenuri care se întindeau pe 22.570 de jugăre cadastrale, adică aproximativ 13.000 de hectare, în Maramureş (Vişeul de Sus, Moisei, Borşa) şi Bucovina (M-ţii Ţibău, comuna Cârlibaba, azi în jud. Suceava). Terenuri din care, în mod surprinzător, nu vor fi expropriate decât o mică parte. (14)
Jumătate din averea imensă a latifundiarului a rămas văduvei Irina „Șimonoaie”, care o va administra cu ajutorul rudelor apropiate – tatăl, av. László Man şi fraţii, dr. av. Elemér şi dr. av. Zoltán, ultimul ajuns prefect al Maramureșului la 1937, sau a partenerilor de afaceri şi apropiaţi din administraţia Plasei Vişeu. Irina Pop se stinge la 6 august 1962, la vârsta de 86 de ani, lăsând averea moștenire celor trei copii ai Isidorei, sora acesteia – Zora, Olga şi Simion Jr., pe care îi adoptase la 1920. Dar faptul că ei au rămas, în timp, fără descendenţi pe linie directă a avut drept consecință ca averea să fie disputată și în zilele noastre de către diferiți „pretendenți” și de statul român. (15)
Conacul Pop Simion, Vișeul de Sus. Colecția de cărţi poştale, Muzeul Zemplén, Szerencs. Sursa foto: Hungaricana.hu
Note:
(1). Filipașcu, Alexandru, Enciclopedia familiilor nobile Maramureșene de origine română, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2006, p. 218.
(2). https://protopopiatulviseu.ro/parohia-ortodoxa-adormirea-maicii-domnuluidragomiresti .
(3). Filipașcu, Alexandru, Istoria Maramureșului, Editura Gutinul, Baia Mare, 1997, p. 154.
(4). 100 de personalităţi maramureşene care au făcut istorie, 100 de ani de la Marea Unire, Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare, 2018, p. 471.
(5). Filipașcu, Alexandru, Istoria Maramureșului, op. cit., p. 158.
(6). Ibidem, p.167.
(7). Ibidem, p.169.
(8). Ibidem, p.175.
(9). Guseth, Klara; Moldovan, Vasile, Prefecții Maramureșului (1919-2019), Editura Valea Verde, Sighetul Marmației, 2019, p. 69-70.
(10). Filipașcu, Alexandru, Începuturile ASTREI în Maramureș, în Revista Transilvania, Anul 75, Sibiu, 1944, p.164.
(11). Filipașcu, Alexandru, Istoria Maramureșului, op.cit., p.174.
(12). Mihali, Nicoară, Între râuri. Ghid turistic și monografic despre Vișeu de Sus, Sighetul Marmației, 2001, p. 69.
(13). Koman, Artur, Documente Istorice Maramureşene, Tipogr. M. Horovitz, Vişeul de Sus, p. 54-55.
(14). Vischi, Cătălin, Investigație – Cum a ajuns averea celui mai mare latifundiar maramureșean în posesia unui miliardar fără niciun grad de rudenie cu acesta (I), https://emaramures.ro, 19 mai 2013.
(15). Decizia civilă nr. 159/R/2010 la dosarul nr. 1205/336/2009, https://www.nostrasilva.ro/wp-content/uploads/2020/03/Dosar-1205-336-2009-decizia-civila-159R-din-18.02.2010-Tribunalul-MM.pdf
(31 august 2022)
de Adrian Man
Webmaster, Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare
