Pe urmele statuii lui Bogdan Vodă prin Maramureșului voievodal

Cuhea, capitala voievodală a Maramureșului

Pe Valea Izei din Țara Maramureșului, o așezare străveche cu numele de Cuhea apare în izvoarele istorice, încă din 1353, ca cetate și reședință a voievodatului Bogdăneștilor. Voievodul Ştefan stăpânea acest ținut istoric legendar, tatăl viitorului întemeietor al Țării Moldovei, Bogdan I. Alexandru Filipașcu consemnează în cartea Istoria Maramureșului documentele din secolele al XIV-XV-lea, din care reiese că „după voievodul Ştefan urmează fiul său Bogdan, apoi luga, fratele lui Bogdan, iar pe urmă Ştefan şi Ioan, fiii lui Iuga”; în timp ce în Moldova, „lui Dragoş îi urmează fiul său Sas, apoi Balcu, fiul lui Sas.

În lucrarea Academiei Române Arta din România. Din preistorie în contemporaneitate, vol. I, avem o descriere a acestei reședințe fortificate, descoperită în anii ‘60, în urma unor săpături arheologice: „Cetatea lui Bogdan Vodă, din comuna Cuhea, a avut un turn-locuință cu plan dreptunghiular (12 x 9 m), construit din lemn pe fundații din bolovani de râu fără mortar și o incintă cu șanț de apărare și palisadă”. Tot atunci, arheologii au scos la iveală și în centrul comunei o biserică din piatră ale cărei ruine se mai pot vedea și în zilele noastre.

 

Bogdan I, întemeietorul Moldovei

Născut înainte de 1307, Bogdan I a fost proclamat voievod al întregului Maramureș, pentru o scurtă perioadă, în timpul domniei regelui maghiar Carol Robert de Anjou (1308-1342), avându-și „capitala” voievodală la Cuhea. Și-a câștigat notorietatea în luptele împotriva tătarilor, prin incursiuni spre răsărit, prin Pasul Prislop și până în ținuturile Moldovei. După moartea regelui Carol de Anjou, intră în conflict și cade în dizgrația fiului, Ludovic I de Anjou (1326-1382), pentru că nu l-ar fi susținut la tron; ba, mai mult, îi atacă pe susținătorii acestuia, pe cneazul Giulea (fiul lui Dragoş) și pe fiii săi, pe care-i alungă din moşiile Giuleşti şi Nyres.

Ca urmare, devenit infidel, după 1360 Bogdan a trecut în Moldova cu fiii săi și cu o oaste mică, unde domnea Balc, nepotul lui Dragoș Voievod, care era supus al coroanei Ungariei. Cu sprijinul populaţiei locale nemulţumite de dominaţia coroanei ungare, precum şi de propaganda catolică, îl învinge pe Balc, care se refugiază în Maramureș. Bogdan I își stabilește reședința la Baia, unde, în cei 4 ani de domnie – conform Letopisețului de la Putna, (între 1363 și 1367) a continuat lupta pentru apărarea independenței noului stat creat Moldova, până la moartea sa, la 1367.

 

Ansamblul statuar Bogdan Vodă

După aproape 7 secole de la aceste evenimente, în centrul comunei Cuhea, azi redenumită Bogdan Vodă în cinstirea marelui întemeietor de țară, se află amplasat un ansamblu monumental impresionant ca proporții, care îl reprezintă pe voievodul Bogdan I călare, înconjurat de 5 nobili. Însă, în spatele acestei realizări statuare emblematice se află o adevărată epopee, al cărui personaj central a ajuns să fie supranumit drept ultimul oștean al voievodului Bogdan. Vasile Deac a condus comuna Cuhea timp de 3 decenii ca primar și apoi viceprimar, dar dorința sa de-o viață a fost să lase moștenire noilor generații un monument impresionant care să-l reprezinte pe ilustrul înaintaș plecat din Cuhea, voievodul întemeietor de țară.

Povestea este descrisă sumar, pe alocuri cu un ton degajat, de către Dorin Ștef în cartea sa Maramureş, brand cultural, cum fostul primar s-a zbătut să obțină finanțarea necesară pentru realizarea statuii voievodului, lovindu-se întâi de refuzul autorităților comuniste, apoi al celor care au urmat după Revoluție. Însă, înarmat cu o hotărâre de nezdruncinat, îmbrăcat mereu în port tradițional maramureșean, nu a acceptat refuzul, iar după mai bine de 4 decenii și-a văzut visul împlinit, de sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel. Monumentul, un adevărat simbol al Maramureşului istoric, a fost inaugurat la data de 29 iunie 2008 și poartă semnătura sculptorului maramureșean Ioan Marchiș (în prezent director al Direcției Județene de Culte și Patrimoniu Maramureș). Execuția proiectului a durat 5 ani, Bogdan Vodă pe calul său are o înălțime de 5 metri, iar oștenii ce-l înconjoară câte 2,5 metri fiecare, grupul statuar realizat din 22 tone de bronz fiind considerat unul dintre cele mai mari din această parte de țară. Poziția statică, ca niște stâlpi de nezdruncinat, a celor 5 oșteni nobili ce înconjoară statuia voievodului călare dau amploare mișcării și gestului lui Bogdan Vodă, care arată cu mâna întinsă drumul de dincolo de Carpaţi, locul unde va întemeia noua țară, Moldova, un artificiu „artistic” surprins cu măiestrie de către sculptorul Ioan Marchiș.

Hotărârea fermă și devotamentul de care a dat dovadă Vasile Deac pentru înfăptuirea monumentului nu a rămas fără răsplată, astfel că, a ajuns să fie imortalizat drept unul dintre oștenii voievodului Bogdan, ilustrul său înaintaș. Persistența cu care s-a înarmat în fața autorităților, pentru a-și duce visul la împlinire, au generat o serie de acțiuni și fapte controversate, din care au rezultat inclusiv câteva „opere” adiacente, cu valoare patrimonială discutabilă, unele dintre acestea devenind parte din pictorialul plin de savoare al curiozităților maramureșene.

Bogdan Vodă, macheta lui Gheza Vida

Demersul lui Vasile Deac a antrenat în seria de evenimente și o seamă de personalități politice sau marcante ale acelor vremuri, printre care sculptorul Gheza Vida, consacrat deja dincolo de plaiurile maramureșene.

Artist militant, luptător voluntar în Brigăzile Internaţionale din timpul războiului civil spaniol și apoi în cel de-al doilea război mondial, distins cu titlurile Artist al Poporului (1964) și Meritul Cultural clasa I (1968), vicepreședinte ales al Uniunii Artiștilor Plastici din România (1968), Vida Gheza a fost prima opțiune a autorităților comuniste să realizeze proiectul atât de dorit de Deac Vasile, urmașul de drept, moral și spiritual, să desăvârșească ridicarea monumentului în cinstea voievodului originar din Cuhea.

Monumentul martirilor români de la Moisei, Sfatul bătrânilor sau Monumentul Ostașului Român din Carei îl recomandau, așadar, în acea perioadă pe Gheza Vida ca fiind cel mai potrivit sculptor, cu originea sa maramureșeană, să realizeze proiectul. Acesta sculptează în 1979 macheta monumentului, pe Bogdan Voievod stând în jilț. Dar primarului de atunci, Vasile Deac nu i-a plăcut rezultatul. A refuzat proiectul susținând  că „ecvestru neecvestru, dar eu vreau Voievodul călare!” Macheta realizată de Vida se află în prezent într-o colecție privată, Colecția Paraschiv – Sighetu Marmației, informație care ne-a fost furnizată de către custodele Atelierului Memorial Gheza Vida din Baia Mare, Veronica Vancea – artistă consacrată, la rândul ei, pe plaiurile băimărene, membru titular al Uniunii Artiștilor Plastici din România.

 

Calul și dinozaurul de pe malul Izei

Reluăm din cartea Maramureş, brand cultural: În 1985, Vasile Deac Moșu’  ia drumul capitalei, îmbrăcat în costum tradițional și „cu jalba-n proțap”, să ceară oficialităților comuniste bani pentru o statuie ecvestră. Proiectul e respins, dar maramureșeanul nu se întoarce cu mâna goală, ci cu bani pentru realizarea unui… dinozaur din gips, pe care „urma să-l doneze unui muzeu”. Era vorba de Muzeul Antipa, iar dinozaurul a fost un pretext pentru realizarea calului și domnitorului. „Cei care au donat tonele de ipsos și ciment au fost Întreprinderea Minieră Borşa şi IPEG. Ca să aibă acoperire, au comandat un dinozaur, pentru Muzeul de Geologie. A venit un băiat de la întreprinderea minieră căruia îi asiguram casă și masă și a făcut statuile. Am strâns și bani de la oameni ca să putem termina treaba, dar a venit Revoluția… ”, scrie Petrişor Oană, pentru Evenimentul zilei, într-un interviu luat lui Vasile Deac, în 2015.

Calul și dinozaurul se găsesc și în prezent pe malul Izei, spre deliciul trecătorilor sau al turiștilor animați de curiozitate, absolut neverosimile în acel loc încărcat de istorie și tradiții seculare. Se află îngrădiți în curtea care aparține unei firme de construcții. Starea lor este deplorabilă, uriașele statui fiind făcute înainte de 1989, iar de o parte și de cealaltă a calului se disting picioarele a ceea ce ar fi trebuit să fie un călăreț.

Bustul lui Bogdan Vodă din Borșa

A fost turnat și acesta dar, la fel ca și calul, a rămas nefinisat. Statuia rezultată astfel ar fi urmat să fie amplasată pe un deal din apropiere, însă lipsa mijloacelor tehnice și a sprijinului financiar a avut ca efect abandonarea proiectului, realizat, în fapt, fără acordul autorităților.

Bustul a luat calea Borșei, fiind vândut imediat după Revoluție unui om de afaceri care l-a amplasat pe proprietatea sa, în grădina pensiunii Perla Maramureșului din Borșa. După 2007 acesta a vândut o parte din teren, astfel că, în prezent, bustul lui Bogdan Vodă se află în locul denumit Popasul lui Vodă, unde a fost restaurat în anul 2020 de către Siszer Emeric, după cum apare inscripționat pe soclul acestuia. Cântărește în jur de 5 tone, este amplasat pe un soclu circular de 1,70 metri, iar el măsoară în jur de 2,5 metri înălțime.

Și dinozaurul, zice-se, ar fi fost vândut unui alt proprietar de pensiune, din Ieud, iar soarta calului ar fi fost pecetluită, căci s-ar fi vrut dărâmat de către primarul Ioan Deac, urmașul pe linie de neam al deja celebrului Vasile Deac.

Amintim, la final de bilanț, că localitatea Borșa este atestată documentar în anul 1353, când se menționează că făcea parte din domeniul Cuhea ce aparținea Bogdăneștilor. Așadar, existența unei sculpturi care îl reprezintă pe voievodul Bogdan I nu e la limita întâmplării și chiar dacă nu se bucură de valoare patrimonială, a devenit o atracție turistică locală, atât pentru borșeni, cât și pentru restul lumii, care întregește într-un fel, laolaltă cu macheta lui Bogdan Vodă stând pe jilț, istoria vibrantă din spatele realizării unei statui și a protagonistului ei principal, Vasile Deac zis Moșu’, ultimul oștean în viață al întemeietorului de țară Bogdan Vodă.

… Bustul lui Bogdan din Borșa, 2014. Foto © Perla Maramuresului, Facebook

… Bustul lui Bogdan din Borșa, 2021. Foto © Adrian Man

Bibliografie:

• Alexandru Filipașcu, Istoria Maramureșului, Editura Gutinul Baia Mare, 1997;
• Razvan Theodorescu, Marius Porumb, Arta din România. Din preistorie în contemporaneitate, vol. I, Editura Academiei Române/ Editura Mega, 2018;
• Dorin Ștef, Maramureş, brand cultural, Editura Cornelius/ Asociația Glasul Culturii Baia Mare, 2008;
• Raul Șorban, Vida, Editura Meridiane, București, 1981;
• Ioan Marchiș, Blog, – https://ioanmarchis.wordpress.com/04referinte-critice/presa/
• Petrișor Oană, în Evenimentul zilei (15.08.2015) – https://evz.ro/descoperire-socanta-pe-valea-izei-cum-l-a-vandut-un-primar-pe-bogdan-voda-intemeietorul-moldovei.html

 

de Adrian Man
Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare