Covorul povestitor

De ce covor? De ce povestitor? Covor, pentru că, în loc de carte, povestea este expusă în imagini pe un material textil de dimensiunea unui mic covor, care este prezentat pe jos, pe podea, la nivelul unde se petrec majoritatea acțiunilor pentru copii. Povestitor, deoarece covorul și personajele sunt făcute astfel încât să putem desfășura povestea de la început până la sfârșit pe acest suport.
Covorul povestitor, covorul cu poveşti, povestea din covor, sacul cu poveşti sau trăistuţa cu poveşti, cum ne place nouă să denumim această manieră de a povesti, pe care Asociaţia «Gradinitsa» o promovează este o alternativă/un suport la carte ca şi mini-teatrul, păpuşile de deget, păpuşile sau kamishibai-ul, care îi induce copilului plăcerea de a citi, conştientizându-l că acea poveste pe care el o ascultă, o acceptă, o savurează se găseşte între coperţile acelei cărţi care se află alături de covor.
De obicei cartea, covorul şi personajele din poveste se găsesc într-un sac, care de această dată este adus de un bibliotecar şi nu de Moş Crăciun şi este plin cu poveşti şi nu cu cadouri.
Începutul tradiţional al poveştii cu „A fost odată ca niciodată…” se transformă în „Şi când covorul s-a desfăcut,/ Povestea a şi început!”, iar finalul „Şi-am încălecat pe-o şa/ Şi v-am spus poveste-aşa” devine „Şi când povestea s-a terminat,/ Covorul l-am şi rulat”.
După demararea prezentării covorașelor, în grădinițe, școli și în bibliotecă, succesul avut de originala activitate ne-a motivat în găsirea unei soluții pentru a mări numărul de povești prezentate în acest mod. Cu toții ne-am pus la lucru creativitatea, abilitățile practice de care dispunem, anumite resurse financiare și multe idei pentru a da naștere următoarelor covoare povestitoare: „Scufița roșie” – după povestea fraților Grimm, „Puișorul” – după povestea scriitorului K. Ciukovski, „Cei trei purceluși” – după povestea lui James Orchard Halliwell-Phillips, „Mănușa” – după o poveste populară ucraineană și „Ridichea uriașă” – poveste populară.