Prima noastră regină, Elisabeta I a României (1843 – 1916) s-a născut la 17/29 decembrie 1843, la Neuwied (astăzi unul din cele 16 state federale ale Germaniei) în castelul Monrepos de pe malul Rinului. Prințesa Elisabeth Pauline Ottilie Luise de Wied a venit în România în 1869, la vârsta de 26 de ani, pentru a se căsători cu Carol I al României.
A fost supranumită ,,regina scriitoare” pentru că a scris toată viața romane, poezii, basme și eseuri. Pseudonimul sub care scria era Carmen Sylva (cântecul pădurii). A fost o admiratoare înfocată a poetului Mihai Eminescu, sprijinindu-l în repetate rânduri. Poetul Vasile Alecsandri a fost unul dintre cei mai apropiați prieteni ai Reginei Elisabeta, unul dintre oamenii care i-au susținut cariera și care i-au fost aproape în momentele dificile ale vieții. Ea a înființat un salon pentru oamenii de cultură și a ajutat tinerele talente în ascensiunea lor. Printre acestea a fost și marele nostru compozitor George Enescu căruia i-a dăruit o vioară Amati, o adevărată operă de artă în rândul instrumentelor muzicale.
Elisabeta a României a fost membru de onoare al Academiei României. S-a stins din viață la vârsta de 73 de ani în 18 februarie 1916, la Palatul Regal din București . Regina a fost înmormântată la Curtea de Argeș.
