– Expoziție de reviste realizată de Compartimentul sală de lectură Periodice –
Carol I de Hohenzollern – Sigmaringen (n. 20 aprilie 1839, Sigmaringen – d. 27 septembrie 1914, Sinaia), domnitorul Principatelor Unite Române, primul rege al României (10 mai 1866 – 27 septembrie 1914), membru de onoare al Academiei Române din 15 septembrie 1867 iar între 1879 și 1914 a fost protector și președinte de onoare al aceleiași instituții. Sub domnia sa de 48 de ani, cea mai lungă din istoria țării, România și-a cucerit Independența de stat, a devenit monarhie constituțională și s-au pus bazele consolidării statului român modern. Carol I este considerat de majoritatea istoricilor cel mai mare om de stat al României, căci regimul politic pe care l-a promovat a asigurat dezvoltarea țării noastre pe o linie democratică și demararea unui amplu proces de modernizare a statului. Pe plan intern, Carol I a cultivat un climat de ordine, disciplină și rigoare, a stăruit pentru modernizarea structurilor economice și a fost un arbitru al vieții politice. Suveranul a arătat preocupare pentru dezvoltarea învățământului, a culturii, precum și pentru formarea tinerei generații de intelectuali. Pe plan extern, a acționat pentru afirmarea autonomiei și întărirea prestigiului internațional al statului. În timpul Războiului de Independență, Carol a avut cele mai importante merite în desfășurarea operațiunilor militare. Cei 48 de ani de domnie a lui Carol I au marcat o etapă de mari progrese a României în plan economic, social, administrativ, politic, cultural. Sistemul de guvernare stabilit prin Constituția din 1866 a introdus în țara noastră regimul monarhiei constituționale, care a evoluat pe o linie democratică.
Sursa: http://enciclopediaromaniei.ro
