„Nicolae Filimon – 205 ani de la naştere” – vitrină de carte realizată la Filiala „Nicolae Iorga’’
Nicolae Filimon s-a născut în data de 6 septembrie 1819, la Bucureşti şi s-a stins din viaţă la 19 martie 1865, Bucureşti.
„Înainte de a se remarca ca scriitor, desfăşoară o bogată activitate publicistică. A scris cronici muzicale şi teatrale pe care le-a publicat în ziarul Naţionalul, începând cu anul 1857. Primul său articol a apărut în primul număr al Naţionalului, fiind intitulat Teatrul italian. Paralelism între fosta direcţiune şi cele de astăzi.
Debutează editorial în 1860 cu Escursiuni în Germania Meridională. Memorii artistice, istorice, critice (1858). Urmează în 1861 volumul de nuvele Mateo Cipriani, Bergam şi Slujnicarii. Cea mai importantă operă a sa este însă romanul Ciocoii vechi și noi sau Ce naşte din pisică șoareci mănâncă, publicat în foileton în „Revista română” a lui A.I. Odobescu în 1862-1863, şi apărută în volum în 1863. Romanul este o frescă a societăţii româneşti de la începutul secolului al XIX-lea.’’
Sursa: https://www.artline.ro/Nicolae-Filimon-37068-1-n.html
Vitrină de carte la Filiala Nicolae Iorga, Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare | Facebook
Nicolae Filimon, creatorul primului roman realist românesc – 205 ani de la nașterea prozatorului (1819)
Vitrină de carte realizată la Compartimentul Împrumut carte pentru adulți
Nicolae Filimon s-a născut în 6 septembrie 1819, la București. De-a lungul timpului acesta a fost: prozator, publicist, cântăreț și epitrop la biserica Enei, corist în trupa Henrietei Karl și flautist în orchestra trupei italiene, funcționar la Departamentul Credinței, pitar, secretar al Comisiei Documentale și funcționar (șef al Despărțirii Istorice și a Bunurilor Publice) la Arhivele Statului. A debutat cu un articol în ziarul ,,Naționalul” deschizând astfel o intensă activitate de cronicar muzical și teatral, de memorialist și nuvelist.
A publicat:
- romane: „Ciocoii vechi și noi”, cea mai importantă operă a sa;
- nuvele: ,„Mateo Cipriani”, „Friedrich Staaps”, „O baroneasă de poronceală”, „Ascanio și Eleonora”, „Nenorocirile unui slujnicar” sau „Gentilomii de mahala”;
- basme: „Roman Năzdrăvan”, „Omul de piatră”, „Omul de flori cu barbă de mătasă”.
În 19 martie 1865, prozatorul a murit, la București.
A fost primul nostru critic muzical profesionist, un folclorist cu însemnate merite; romantic și pitoresc în nuvele, dar înzestrat și cu apetența clasicului pentru fizionomii și caractere, el are în roman ,,intuiții balzaciene” și siguranța ,,tonurilor fundamentale”, de unde și vigoarea cu care impune genului un model, un personaj, precum și ,,un ideal etic și social.” (George Călinescu)
