90 de ani de la moartea publicistului și omului politic Vasile Goldiș (12 noiembrie 1862 – 10 februarie 1934), membru de onoare al Academiei Române – vitrină de carte realizată la Sala de lectură Carte curentă.
Vasile Goldiş s-a născut la 12 noiembrie 1862 şi, după absolvirea studiilor liceale, a urmat cursurile Facultăţii de Litere şi Filozofie din Budapesta, apoi din Viena. Licenţiat în litere şi filozofie a fost numit candidat de profesor la Liceul „Eötvos” din Budapesta, după care vine la Caransebeş ca profesor suplinitor, unde debutează la „Foaia Diecesană” şi îndrumă societatea de lectură a tinerilor „Progresul”. Drumul vieţii îl poartă la Braşov ca profesor titular, unde animat de acelaşi sentiment de iubire de neam şi cultură, editează manuale de istorie, de limba latină pentru elevii de liceu, programe şcolare şi abecedare. Implicat în activitatea culturală şi politică, se afirmă ca publicist redutabil, scrie numeroase articole şi, este ales membru în Consiliul Judeţean al Braşovului.
În 1893 s-a înscris în Partidul Naţional Român din Transilvania iar, un an mai târziu, în 1894, înfiinţează „Tribuna poporului”. În 1905, a fost ales director al Asociaţiei Naţionale Arădene, activitatea sa fiind predominat politică, ajungând, între 1906 – 1910, deputat în Parlamentul de la Budapesta. În 1911 este director al ziarului „Românul” şi director executiv al Institutului tipografic „Concordia”, unde se tipărea ziarul, cărţi şi broşuri folositoare pentru cultivarea sentimentului naţional.
În Discursul rostit la 1 Decembrie 1918, Vasile Goldiş, a cerut ca Adunarea Naţională să propună unirea românilor din Transilvania cu România. La 14 decembrie, o delegaţie condusă de Vasile Goldiş prezenta Majestăţii Sale, Ferdinand I actul de unire de la Alba Iulia. Academia Română l-a ales printre membrii săi de onoare în anul 1919. Ca primul preşedinte al ASTREI după Marea Unire, Vasile Goldiş aprecia că Asociaţiunea a fost „instrumentul clasic al acestei Uniri” şi, cu timpul a devenit o adevărată fortăreaţă a unităţii naţionale, „un fel de stat românesc”, pentru a încheia „Ea este adevărata făuritoare a zilei de 1 decembrie”.
Și-a trăit ultimii ani la Arad, unde încetează din viață la 10 februarie 1934.
Sursa: www.enciclopediaromaniei.ro
