Armata în slujba unității și a continuității românești –
– Vitrină de carte realizată la Sala de lectură Carte curentă –
Alexandru Piru s-a născut la 22 august 1917, în localitatea Mărgineni, județul Bacău.
A absolvit liceul în orașul natal, devine student al Facultății de Litere și Filosofie a Universității din Iași și al Academiei Pedagogice din București. A fost profesor la „Liceul Național” din Iași, după care se mută definitiv la București, unde lucrează ca asistent la catedra lui George Călinescu. În 1947 își susține doctoratul cu o teză despre opera lui Garabet Ibrăileanu. Ulterior devine profesor universitar, șeful Catedrei de Literatură română; membru titular al Academiei de Științe Sociale și Politice „Ștefan Gheorghiu”. A scris mai multe lucrări importante de sinteză precum „Istoria literaturii române vechi” , „Istoria literaturii române de la origini până la 1830”, dar și monografii despre Garabet Ibrăileanu, Liviu Rebreanu, Costache Negruzzi și Ion Eliade Rădulescu, fiind influențat în abordarea sa filologică de către George Călinescu. Piru a colaborat la mai multe reviste, ocupând inclusiv funcția de redactor – șef al revistei „Ramuri”, iar Academia Română l-a ales membru post – mortem.
Piru este unul dintre cei mai importanți critici și istorici literari români, a primit Premiul Asociației Scriitorilor din București, (1973), Premiul „B. P. Hașdeu” al Academiei (1977).
Sursa: www.autorii.com
