Gellu Naum (1 august 1915, București – 29 septembrie 2001) poet român, a fost fiul poetului Andrei Naum, căzut în luptele de la Mărăsești. Între 1933 şi 1937 urmează cursurile Universităţii din Bucureşti, studiind filozofia. În 1938 pleacă la Paris, unde îşi continuă studiile de filozofie la Sorbona, pregătind un doctorat despre Abélard. Prin intermediul lui Brauner ia contact cu grupul suprarealist francez animat de André Breton. În 1939 se întoarce în ţară, unde va fi mobilizat şi trimis pe frontul de Răsărit.
În 1941 se constituie grupul suprarealist român (alcătuit din Gellu Naum, Gherasim Luca, D. Trost, Virgil Teodorescu şi Paul Păun). Între 1950 şi 1953 predă lecţii de filozofie la Institutul Agronomic, iar mai apoi îşi cîştigă existenţa din traduceri. După 1968 publică din nou, volumele care se succed începînd cu acest an, îi vor aduce o binemeritată recunoaştere. După 1990 este invitat să susţină lecturi publice în Germania, Franţa, Olanda şi Elveţia. Opera sa este tradusă în principalele limbi de circulaţie internaţională, la edituri prestigioase.
S-a stins din viaţă la 29 septembrie 2001.