Nicolae Titulescu – membru al delegației române la Conferința de Pace de la Paris (1919-1920); co-semnatar al Tratatului de la Trianon
Tratatul de la Trianon a fost semnat la data de 4 iunie 1920 între Puterile Aliate învingătoare în Primul Război Mondial și Ungaria, în calitate de stat succesor al Imperiului Austro-Ungar, stat învins în Primul Război Mondial. Tratatul a fost semnat în Palatul Marele Trianon de la Versailles de către 16 state aliate (inclusiv România), pe de o parte, și de Ungaria, de altă parte.
Din partea României Tratatul a fost semnat de dr. Ion Cantacuzino, ministru de stat și Nicolae Titulescu, fost ministru. „Tratatul de Pace de la Trianon recunoștea unirea Transilvaniei, Banatului și Maramureșului cu vechiul Regat al României. („Istoria Românilor”, vol. 8, Editura Enciclopedică, București, 2003, p. 25)
Referindu-se la semnificația acestui tratat internațional, în ședința Adunării Deputaților din 4 aprilie 1934, Nicolae Titulescu a subliniat: „Tratatul de la Trianon apare tuturor românilor, și îndeosebi celor din Ardeal, ca o consfințire a unei ordini de drept, cu mult mai redusă decât aceea pe care veacuri de conviețuire și de suferințe comune au săpat-o
în conștiința istorică a neamului nostru. De aceea, în chip firesc, în opinia noastră publică, Tratatul de la Trianon evocă mai curând ideea unei completări decât ideea unei amputări”.
(„Discursuri”, Editura Științifică, București, 1967, p. 407)
